Eterniseed

Ezechiel 3

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 ȘI zis-a către mine: Fiul omului, mănâncă aceeace afli; mănâncă acest tuiu: și mergi și vorbește casei lui Israel.

2 Deci am deschis gura mea, și-mi dădù să mănânc acel tuiu.

3 Și zis-a către mine: Fiul omului, fă să mănânce pântecele tău, și umple măruntaiele tale cu acest tuiu, ce-ți dau. Și l-am mâncat, și erà în gura mea dulce ca mierea.

4 Și zis-a către mine: Fiul omului, mergi de te dù la casa lui Israel, și vorbește cuvintele mele către dânșii.

5 Căci nu ești trimis către un popor adânc la cuvânt și greu la limbă, ci către casa lui Israel;

6 Nu către popoare multe, adânci la cuvânt și grele la limbă, a cărora cuvinte nu le înțelegi. Cu adevărat, de te-aș trimite către acestea, ele te-ar ascultà.

7 Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, căci pre mine nu voiesc să mă asculte; căci toată casa lui Israel este sfruntată și cu inimă îndărătnică.

8 Iată, am obrăznicia ta asupra obrăzniciei lor, și sfruntarea ta asupra sfruntării lor;

9 Și făcut-am fruntea ta ca un diamant, mai tare decât cremenea; nu te teme de dânșii, și nu te spăimântà de fața lor, deși sunt o casă încăpățânată.

10 Și zis-a către mine: Fiul omului, ia în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele mele, pre care ți-le voiu zice.

11 Mergi și te du la cei din prinsoare, la fiii poporului tău, și le vorbește, și spune-le: Așà zice Domnul, Dumnezeul, sau te ascultă, sau nu.

12 Și m'a ridicat spiritul, și am auzit d'inapoia mea vuet de cutremur mare, care ziceà: „Binecuvântată fie mărirea Domnului din locul său.“

13 Și am auzit bătaia aripelor, animalelor care se loviau una de alta și duruitul roatelor în același timp, și vuet de cutremur mare.

14 Și m'a ridicat spiritul, și m'a luat; și am mers cu amărăciune, și aprinderea spiritului meu; și mâna Domnului erà tare preste mine.

15 Atuncia am venit la cei din prinsoare la Tel-Abib, cari locuiau lângă râul Chebar, și am șezut și eu acolo, unde ședeau ei, și am rămas acolo între dânșii îngrozit șapte zile.

16 Și la sfârșitul celor șapte zile, cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:

17 Fiul omului, pusu-te-am păzitor peste casa lui Israel, ascultă deci cuvânt din gura mea și povățuește-i din partea mea.

18 Când zic celui nelegiuit: „Vei muri“, și tu nu-l vestești și nu vorbești, ca cel nelegiuit să se întoarcă dela calea sa nelegiută, ca să-și mântuiască viața, acel nelegiuit muri-va în fărădelegea sa; dar din mâna ta voiu cere sângele său.

19 Iar de vei înștiințà pre cel nelegiuit, și el nu se va întoarce dela nelegiuirea sa și dela calea sa nelegiuită, el muri-va în fărădelegea sa; dar tu îți vei scăpà sufletul.

20 Așà și dacă cel drept se va abate dela dreptatea sa și va face fărădelege, pune-voiu piatră de poticnire înaintea lui, și el va muri; dacă nu-l povățuești, el va muri în păcatul său; nu se vor amintì dreptățile, pre care le-a făcut; dar din mâna ta voiu cere sângele său.

21 Dar dacă tu vei înștiințà pre cel drept, ca cel drept să nu păcătuească, și el nu va păcătui; el va trăi, pentru că a fost înștiințat; și tu îți vei scăpà sufletul.

22 Și a fost acolo mâna Domnului asupră-mi, și zis-a către mine: Scoală-te, ieși la vale, și acolo voiu vorbì cu tine.

23 Deci m'am sculat și am ieșit la vale; și iată mărirea Domnului stă acolo, ca mărirea, pre care am văzut-o lângă râul Chebar; și am căzut pe fața mea.

24 Și a intrat Duhul în mine, m'a pus pe picioarele mele, și a vorbit către mine, și a zis către mine: Mergi de te închide înlăuntrul casei tale.

25 Și tu, fiul omului, iată pune-te-vor în funii, și te vor legà cu dânsele, ca să nu ieși între ei.

26 Și voiu lipì limba ta de cerul gurei tale, vei fi mut, și nu vei fi pentru dânșii om mustrător: căci sunt o casă neascultătoare.

27 Dar când voiu vorbì către tine, deschide-voiu gura ta, și le vei zice: Așà zice Domnul, Dumnezeul: Cel ce aude să audă: și cel ce neglijează să neglijeaze; căci sunt o casă neascultătoare.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.