1 Și în anul al doisprezecelea, în luna a douăsprezecea, în ziua întâia a lunei, a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Fiul omului, ridică plângere pentru Faraon, regele Egiptului, și-i zi: Tu semeni între popoare cu leul tânăr, Și ești ca crocodilul în mări; Ai plecat către fluviile tale, Ai turburat apele cu picioarele tale, și ai călcat fluviile lor.
3 Așa zice Domnul, Dumnezeul: Deaceea eu, cu adunătură de multe popoare, voiu întinde mrejele mele preste tine, Și te vor trage în lațul meu;
4 Te voiu aruncă pe pământ, Te voiu asvârlì pe fața câmpului; Voiu face să steă pe tine toate paserile cerului; Voiu săturà din tine fiarele a tot pământul;
5 Voiu pune carnea ta pe munți, Și voiu umpleà văile cu stârvul tău;
6 Voiu adăpà cu sângele tău pământul, unde tu plutești, Până la munți; Și păraele se vor umpleà de tine.
7 Și când te vei stinge, Voiu acoperi cerul, și voiu întunecà stelele lui; Voiu înveli cu nouri soarele, și luna nu va lucì cu lumina sa.
8 Pentru tine voiu face să se întunece toți luminătorii cei străluciți ai cerului, Și voiu pune întunerec preste pământul tău, zice Domnul, Dumnezeul.
9 Și voiu face ca să se înspăimânte inima multor popoare, Când voiu aduce știrea sfărâmării tale între popoarele Din țările, ce tu nu le-ai cunoscut.
10 Și voiu face ca multe popoare să se îngrozească de tine, Și regilor lor li se va sbârlì părul asupră-ți, Când îmi voiu mișcà sabia pe dinaintea lor: Și pe toată clipa vor tremurà, Fiecare pentru sine, în ziua căderii tale.
11 Căci așa zice Domnul, Dumnezeul: Sabia regelui Babilonului va venì asupră-ți;
12 Voiu face să cadă mulțimea ta, prin săbiile celor viteji, Cari toți sunt cei mai cumpliți ai popoarelor; Vor răsturnà mândria Egiptului, Și toată mulțimea lui se va nimicì.
13 Și voiu face să peară toate vitele lui, de lângă apele cele mari, Și picior de om nu va mai turburà aceste ape, Și nici copite de vită nu le vor mai turburà.
14 Atuncia voiu face să se liniștească apele lor, Zice Domnul, Dumnezeul.
15 Când voiu face pământul Egiptului pustiu, Și țara o voiu deșertà de tot ce este într'însa: Când voiu lovì pe toți cei ce locuesc în ea, Atuncia vor cunoaște, că eu sunt Domnul.
16 Și aceasta este plângerea, ce vor cântà; Fiicele popoarelor o vor cântà; O vor cântà pentru Egipt Și pentru toată mulțimea lui, zice Domnul, Dumnezeul.
17 Și în anul al doisprezecelea, în a cincisprezecea zi a lunei, a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
18 Fiul omului, suspină pentru mulțimea Egiptului, și spune cum se va pogorî Și el și fetele popoarelor celor mărețe, În cele mai de desupt ale pământului, cu cei pogorîți în groapă.
19 Decât cine ești tu mai frumos? Pogoară-te, și culcă-te între cei necircumciși!
20 Cădeà-vor în mijlocul celor uciși de sabie; Sabia s'a și dat inamicului! Trageți-l în mormânt pe el și pe toată mulțimea lui.
21 Cei mai puternici dintre viteji de dânsul vor vorbì, Din mijlocul infernului, și de cei ce l-au ajutat; Pogorîtu-s'au și culcatu-s'au necircumcișii uciși de sabie.
22 Acolo este Asirianul și toată ceata lui; mormintele ei stau în juru-i; Toți sunt uciși, căzuți de sabie.
23 Mormintele lor pusu-s'au în locul cel mai adânc al groapei, Și mormintele cetei lui stau în juru-i; Toți sunt uciși, căzuți de sabie, Cei ce răspândeau teamă în pământul celor vii.
24 Acolo este Elamul și toată mulțimea lui, în jurul mormântului său, Toți sunt uciși, căzuți de sabie, Pogorîți necircumciși, în cele de desupt ale pământului, Cei ce răspândeau teama de ei, în pământul celor vii; Și duc rușinea lor cu cei pogorîți în groapă.
25 Pusu-i-s'a patul, lui și mulțimei sale, În mijlocul celor morți; și mormintele lor stau în juru-i, Acești toți necircumciși, uciși de sabie; Deși frica de ei erà răspândită în pământul celor vii, Totuși duc rușinea lor la cei pogorîți în groapă, Și se pun la un loc cu cei uciși.
26 Acolo este Meșecheanul, Tubaleanul, Și toată mulțimea lui: și mormintele lor stau în jurul lor; Aceștia toți sunt necircumciși, uciși de sabie, Deși frica de ei erà răspândită în pământul celor vii.
27 Să nu se culce cu cei mai viteji dintre necircumcișii cari au căzut? Cari s'au pogorît în infern cu armele lor de resbel, Și cari au pus săbiile lor supt capetele lor, Și uneltele fărădelegilor lor pe oasele lor; Deși erau frica celor puternici în pământul celor vii.
28 Da, sfărâmà-te-vei și tu și cei necircumciși, Și te vei culcà cu cei uciși de sabie.
29 Acolo este Edomul, regii săi și toți mai marii săi, Cari cu toată puterea lor șed acuma între cei uciși de sabie: Culcatu-s'au cu cei necircumciși Și cu cei pogorîți în groapă.
30 Acolo sunt domnii dela meazănoapte; toți aceștia Și toți Sidonienii s'au pogorît cu cei uciși, Cu toată teama, ce răspândeau prin puterea lor, sunt rușinați, Și s'au culcat necircumciși cu cei uciși de sabie, Și duc rușinea lor cu cei pogorîți în groapă.
31 Pe aceștia îi va vedeà Faraon, Și se va mângăià pentru toată mulțimea lui, Faraon și toată oastea lui, cei uciși de sabie, zice Domnul, Dumnezeul.
32 Deși am și răspândit teama de dânsul în pământul celor vii; Totuși el se va culcà cu cei necircumciși, Cu cei uciși de sabie, Faraon și toată mulțimea lui, zice Domnul Dumnezeul.