1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Fiul omului, vorbește fiilor poporului tău, și zi-le: Când voiu aduce sabia asupra vre-unei țări, Și poporul acestei țări va luà un om oarecare din mijlocul său, Și și-l va pune păzitor;
3 Și acesta văzând sabia venind asupra țării, Va suflà din trâmbiță, și va deșteptà pe popor;
4 Atuncia cel ce a auzit vocea trâmbiței, și nu se va feri, Și sabia venind, îl va răpì, Sângele aceluia fi-va pe capul său.
5 A auzit vocea trâmbiței, și nu s'a ferit; Sângele lui va fi asupra lui; Dar cine se va feri, își va mântuì viața.
6 Iar dacă păzitorul, văzând că sabia vine, Nu va suflà din trâmbiță, și poporul nu se va feri, Și sabia venind, va răpì pe vre-unul din ei; Pentru fărădelegea sa răpì-se-va acesta, Dar sângele său îl voiu cere din mâna păzitorului.
7 Și tu, fiul omului! Eu te-am pus păzitor preste casa lui Israel; Ascultă deci cuvântul din gura mea, și-i deșteaptă din partea mea.
8 Când zic celui nelegiuit: Nelegiuitule, vei muri; Și tu nu vei vorbì, ca să deștepți pe cel nelegiuit dela calea sa, Acest nelegiuit murì-va pentru fărădelegea sa, Dar din mâna ta voiu cere sângele său.
9 Iar dacă tu vei deșteptà pe cel nelegiuit, ca să se întoarcă dela calea sa, Și el nu se va întoarce dela calea sa, El va murì pentru fărădelegea sa, Dar tu îți vei mântuì viața.
10 Deaceea tu, fiul omului, zi casei lui Israel: Voi așa vorbiți și ziceți: „Dacă fărădelegile noastre și păcatele noastre sunt asupra noastră, și noi pentru dânsele pierim, Atuncia cum de mai trăim?“
11 Zi-le: Viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul, Nu mă plac în moartea celui nelegiuit, Ci să se întoarcă cel nelegiuit dela calea sa, și să trăească; Întoarceți-vă, întoarceți-vă dela căile voastre cele rele! Căci de ce să muriți, casă a lui Israel?
12 Deaceea tu, fiul omului, zi fiilor poporului tău: Dreptatea celui drept nu-l va mântuì În ziua nelegiuirii lui; Nici cel nelegiuit nu va murì pentru nelegiuirea sa În ziua, în care se va întoarce dela ea; Nici cel drept nu va trăì pentru dreptatea sa În ziua, în care va păcătui.
13 Când voiu zice celui drept, Că va trăì, Și el, încrezându-se în dreptatea sa, va face nedreptate; Toată dreptatea lui nu se va mai aminti, Ci va murì în nedreptatea, ce a făcut-o.
14 Și când voiu zice celui nelegiuit: Vei murì: Dar el, întorcându-se dela păcatul său, va face drept și dreptate:
15 Dacă cel nelegiuit va înapoià amanetul; Va întoarce lucrul răpit; Va umblà în așezămintele vieții, nefăcând nedreptate: El va trăì, nu va murì;
16 Toate păcatele ce a făcut, nu i-se vor mai amintì; A făcut drept și dreptate; va trăì.
17 Dar fiii poporului tău zic: „Calea Domnului nu este dreaptă;“ Dar calea lor nu este dreaptă.
18 Când cel drept se va întoarce dela dreptatea lui, Și va face nedreptate, În ea va muri.
19 Și când cel nelegiuit se va întoarce dela nelegiuirea sa, Și va face drept și dreptate, În ele va trăi.
20 Dar voi ziceți: „Calea Domnului nu este dreaptă:” Casă a lui Israel, judecă-vă-voiu pe fiecare după căile sale.
21 Și în anul al doisprezecelea al strămutării noastre, în luna a zecea, la cinci ale lunei, a venit la mine un scăpat din Ierusalim, zicând: Cetatea este bătută. ❦
22 Și mâna Domnului a fost asupra mea seara, mai nainte de a veni scăpatul acela, și mi-a deschis gura, înainte de a veni acela la mine dimineața; și am deschis gura mea, și n'am mai tăcut.
23 Și a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
24 Fiul omului, cei ce locuesc ruinele acele, în pământul lui Israel, vorbesc și zic: Abraam numai unul a fost, și a moștenit acel pământ, dar noi suntem mulți, cu atât mai mult datu-ni-s'a pământul spre moștenire:
25 Deaceea zi-le: Așà zice Domnul, Dumnezeul: Voi mâncați carne cu sânge, Și ridicați ochii voștri spre idolii voștri, și vărsați sânge: Și să moșteniți pământul acela!
26 Vă încredeți în sabia voastră, Faceți urîciuni, și pângăriți fiecare pe femeia aproapelui său, Și să moșteniți pământul acela!
27 Vorbește astfel către ei: Așà zice Domnul, Dumnezeul: Viu sunt! cei ce șed în ruini de sabie vor cădeà, Și pe cel ce șeade în câmp, îl voiu dà fiarelor spre mâncare; Și cei ce șed în întărituri și în peșteri, vor murì de ciumă.
28 Căci voiu face pământul vostru pustiu și deșert, Și mândria puterii lui va încetà; Și munții lui Israel vor rămâneà deșerți, fără să fie cine să treacă prin ei.
29 Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, Când voiu face pământul vostru pustiu și deșert, Pentru toate urîciunile câte au făcut.
30 Și tu, fiul omului! Iată, fiii poporului tău vorbesc de tine, Pe la ziduri și din pragurile caselor, Și vorbesc unul către altul, Și fiecare către fratele său, zicând: Veniți, și auziți cuvântul, Ce a ieșit dela Domnul;
31 Și vin către tine, cum vine poporul, Și poporul meu stă înaintea ta, Și ascultă cuvintele tale, dar nu le fac; Căci ei fac dintr'însele o cântare plăcută gurei lor, Dar inima lor umblă după câștig nedrept.
32 Și iată, tu ești pentru dânșii ca o cântare plăcută A unui om cu voce frumoasă, Sau care cântă frumos din instrumente; Căci ei ascultă cuvintele tale, dar nu le fac.
33 Dar când va venì știrea (și iată, se apropie), Atuncia vor cunoaște, că a fost un profet în mijlocul lor.