Eterniseed

Ezechiel 34

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând:

2 Fiul omului, profețește împotriva păstorilor lui Israel, profețește, și zi-le: Așà zice Domnul, Dumnezeul păstorilor: Vai de păstorii lui Israel, ce se păstoresc pe sine înșiși! Au păstorii nu trebue să păstorească turmele?

3 Voi mâncați grăsimea, și vă îmbrăcați cu lâna, Junghiați oile cele îngrășate, dar pe turmă n'o păstoriți:

4 Pe cele slabe nu le întăriți, Și pe cele bolnave nu le vindecați, Pe cele cu picioarele frânte nu le legați, Pe cele fugărite nu le întoarceți, Și nici nu căutați pe cele rătăcite; Cile stăpâniți cu silă și cu asprime.

5 Și ele se împrăștie, căci n'au păstor; Și ajung de mâncare tuturor fiarelor câmpului, și se împrăștie.

6 Oile mele rătăcesc pe toți munții și pe tot dealul înalt; Da, pe toată fața pământului s'au împrăștiat oile mele, Și nu este cine să întrebe de dânsele și să le caute.

7 Deaceea ascultați, păstorilor, cuvântul Domnului;

8 Viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul: Cu adevărat, fiindcă oile mele au ajuns de pradă, Și turma mea a ajuns de mâncare tuturor fiarelor câmpului. Fiindcă n'au păstor, și păstorii mei nu caută oile mele; Ci păstorii numai pe sine se păstoresc, dar oile mele nu le păstoresc;

9 Deaceea ascultați, păstorilor, cuvântul Domnului:

10 Așa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu sunt împotriva păstorilor! Și voiu cere oile mele din mânile lor, Și-i voiu face să înceteze de a mai păstori oile mele; Și nu se vor mai păstori păstorii pe sine înșiși; Căci eu voiu mântui din gura lor oile mele, Și nu le vor mai fi de mâncare.

11 Căci așa zice Domnul, Dumnezeul; Iată, eu voiu cercetà de oile mele, și le voiu căutà:

12 Ca păstorul, care, fiind în mijlocul turmei sale, Caută oile sale cele împrăștiate; Așa voiu căutà oile mele, Și le voiu mântui din toate locurile, În care s'au împrăștiat, în ziua plină de nouri și întunecoasă.

13 Le voiu scoate dintre popoare, Le voiu adunà dintre țări, Și le voiu aduce în pământul lor; Și le voiu păstori pe munții lui Israel, În văi și în toate locurile locuite ale pământului lor.

14 Le voiu păstori în pășune bună, Și stâna lor va fi pe munții înălțimei lui Israel; Acolo se vor odihnì în staul bun, Și vor fi păstorite în pășuni grase, în munții lui Israel.

15 Eu voiu păstori oile mele, și le voiu face să se odihnească, Zice Domnul, Dumnezeul.

16 Voiu căutà cele rătăcite, Voiu întoarce pe cele fugărite, Voiu legà pre cele cu picioarele frânte, Și voiu întărì pre cele slabe; Voiu nimicì pe cele grase și tari; Dar pre celelalte le voiu păstori cu dreptate.

17 Și voi, turma mea, așa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu voiu judecà între oaie și oaie, între berbeci și țapi.

18 Au pentru voi puțin lucru este, că pășunați pășunea cea bună, Iar rămășița pășunei voastre o călcați în picioare? Și că beți apă curată, Iar pe cealaltă o turburați cu picioarele voastre,

19 Așa că oile mele pășunează cele călcate de picioarele voastre, Și beau cele turburate de picioarele voastre!

20 Deaceea așa zice Domnul, Dumnezeul, de dânsele; Iată, eu voiu judecà între oaia cea grasă și oaia cea slabă.

21 Pentrucă împingeți din coaste și din umeri, Și împingeți cu coarnele voastre pe toate oile cele slabe, Până ce le goniți afară;

22 Deaceea eu voiu mântui oile mele, și nu vor mai fi de pradă; Și voiu judecà între oaie și oaie.

23 Și le voiu ridicà păstor, care le va paște, Pe servul meu David: El le va paște, și le va fi păstor.

24 Eu, Domnul, le voiu fi Dumnezeu, Și servul meu David va fi domn în mijlocul lor: Eu, Domnul, am vorbit.

25 Voiu încheià cu dânsele legământ de pace; Și voiu face să înceteze depe pământ fiarele cele rele; În siguranță vor locuì chiar și în pustiu, și vor dormì în păduri.

26 Voiu face pe acestea și împrejurimile colinei mele binecuvântare, Și voiu face să cadă ploaia la timp; Ploaia binecuvântării va fi.

27 Arborele câmpului își va dà fructul său, Și pământul își va dà venitul său, Și vor fi siguri în pământul lor; Și vor cunoaște, că eu sunt Domnul, Când voiu sfărâmà legăturile jugului lor, Și-i voiu scăpà din mânile celor ce s'au servit de dânșii.

28 Nu vor mai fi de pradă popoarelor, Și fiarele pământului nu-i vor mai mâncà; Ci vor locuì în siguranță, și nu va fi cine să-i spăimânte.

29 Și le voiu ridicà o odraslă cu renume, Și nu vor mai fi răpiți de foame în țară, Și nu vor mai purtà rușinea popoarelor;

30 Și vor cunoaște, că eu Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu dânșii, Și că ei, casa lui Israel, sunt poporul meu, Zice Domnul, Dumnezeul.

31 Și voi, oile mele, oile pășunei mele, voi oameni sunteți, Și eu sunt Dumnezeul vostru, zice Domnul, Dumnezeul.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.