1 Fost-a către mine cuvântul Domnului, zicând:
2 Fiul omului, îndreaptă-ți fața către muntele Seir, și profețește împotrivă-i.
3 Și-i zi: Așa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, munte al Seirului, eu sunt împotrivă-ți, Și voiu întinde mâna mea asupră-ți, Și te voiu face pustiu și deșert.
4 Cetățile tale în ruine le voiu preface, și vei fi pustiu, Și vei cunoaște, că eu sunt Domnul!
5 Pentrucă din vechiu ai purtat ură, Și ai dat sabiei pe fiii lui Israel în timpul nenorocirii lui, Când fărădelegea lui a ajuns la culme:
6 Deaceea viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul, Te voiu preface într'un lac de sânge, și sângele te va urmări; Fiindcă n'ai urît vărsarea de sânge, deaceea sângele te va goni.
7 Și voiu preface muntele Seir în pustiu și deșert; Voiu stârpi dintr'însul și pe cel ce duce și pe cel ce se întoarce.
8 Și voiu umpleà munții lui de ucișii lui; Și vor cădeà cei uciși de sabie În munții tăi, în văile tale și în toate râurile tale.
9 Te voiu preface într'un deșert vecinic, și cetățile tale nu se vor mai locui; Și veți cunoaște, că eu sunt Domnul.
10 Pentru că ai zis: Ale mele vor fi cele două popoare și cele două țări, Și noi le vom moșteni, Deși Domnul erà acolo:
11 Deaceea viu sunt, zice Domnul, Dumnezeul, Mă voiu purtà cu tine după mânia ta și după gelozia ta, Cu care te-ai purtat din ură către ei; Și mă voiu face lor cunoscut, când te voiu judecà;
12 Și vei cunoaște, că eu, Domnul, am auzit toate blestemele, Ce le-ai spus asupra munților lui Israel, zicând: „Ajuns-au pustii, datu-ni-s'au spre mâncare.“
13 Și cu gurile voastre v'ați fălit asupră-mi, Și ați înmulțit cuvintele voastre asupra mea; eu le-am auzit.
14 Așa zice Domnul, Dumnezeul: Când tot pământul se va bucurà, atunci pe tine te voiu preface în pustiu.
15 Cum te-ai bucurat de moștenirea casei lui Israel, Fiindcă ea se pustiise; Așa-ți voiu face ție: Vei ajunge pustiu, munte al Seirului și tot Edomul, da, tot; Și vor cunoaște, ca eu sunt Domnul.