1 Și tu, fiul omului, profețește munților lui Israel: Munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului!
2 Așa zice Domnul, Dumnezeul: Pentrucă inamicul a zis de voi: Ha, ha! pâna și înălțimile cele vecinice au ajuns moștenire nouă;
3 Deaceea profețește, și zi: Așa zice Domnul, Dumnezeul: Fiindcă, da, fiindcă v'au prefăcut în deșert, și v'au înghițit cei din jurul vostru, Ca să ajungeți moștenirea celorlalte popoare, Și v'ați făcut de batjocură limbei, Și de ocară popoarelor;
4 Deaceea munți ai lui Israel, ascultați cuvântul Domnului, Dumnezeului; Așa zice Domnul, Dumnezeul, munților și dealurilor, Râurilor și văilor, Ruinelor pustiite și cetăților părăsite, Cari au ajuns de pradă și de batjocură Celorlalte popoare de prin prejur;
5 Da, deaceea așa zice Domnul, Dumnezeul; Cu adevărat, în focul geloziei mele am vorbit De celelalte popoare și de tot Edomul, Care și-au însușit pământul meu, Cu toată bucuria inimei lor, Și cu disprețul sufletului, ca să-l deà prăzii:
6 Deaceea profețește de pământul lui Israel, Și spune munților și dealurilor, Râurilor și văilor: Așa zice Domnul, Dumnezeul: Iată, în gelozia mea și în mânia mea am vorbit: Pentrucă ați purtat ocara popoarelor.
7 Deaceea așa zice Domnul, Dumnezeul: Eu am ridicat mâna mea, Jurându-mă, că popoarele din jurul vostru vor purtà rușinea lor.
8 Dar voi, munți ai lui Israel, veți dà crengi, Și veți purtà frupte pentru poporul meu Israel; Căci vor venì curând.
9 Căci iată, eu sunt pentru voi, și mă voiu întoarce spre voi, Și veți fi lucrați și semănați.
10 Și voiu înmulți oamenii în voi, Pe toată casa lui Israel, da, pe toată; Și cetățile se vor locui, și ruinele se vor rezidi.
11 Voiu îmmulți în voi oamenii și vitele, Și se vor îmmulți, și vor aduce fruct; Vă voiu face să fiți locuiți ca mai nainte, Și vă voiu face bine mai mult decât la începutulvostru; Și veți cunoaște, ca eu sunt Domnul.
12 Da, voiu face ca să umble în voi oameni, anume poporul meu Israel; Și vă vor stăpânì, și le veți fi de moștenire, Și de acum nu-i veți mai lipsì de popor.
13 Așà zice Domnul, Dumnezeul: Pentrucă v'au zis: Tu ești un pământ, care mănânci pe oameni, și stârpești popoarele tale;
14 Deaceea nu vei mai mâncà oameni, Nici vei mai stârpì popoarele, zice Domnul, Dumnezeul: Și nu voiu mai face să audă în tine defaima popoarelor.
15 Și nu vei mai purtà ocara popoarelor. Și nu vei mai face sterpe pe popoarele tale, zice Domnul, Dumnezeul.
16 Și a fost către mine cuvântul Domnului, zicând:
17 Fiul omului, când casa lui Israel a locuit în pământul lor, ei au pângărit-o prin urmările lor și prin faptele lor; Urmarea lor erà înaintea mea ca necurățenia lunară a unei femei necurate;
18 Deaceea am vărsat asupră-le mânia mea. Pentru sângele, ce au vărsat pe pământ, Pentru idolii lor, cu cari l-au pângărit;
19 I-am risipit între popoare, Și au fost împrăștiați prin țări: I-am judecat după urmările lor și după faptele lor.
20 Și ajungând la popoarele, în mijlocul cărora au venit, Au pângărit numele meu cel sfânt; Căci se ziceà de dânșii, „Aceștia sunt poporul Domnului, care au ieșit din pământul său.“
21 Dar m'am îndurat de numele meu cel sfânt, pe care l-a pângărit casa lui Israel între popoarele, în mijlocul cărora au venit.
22 Deaceea zi casei lui Israel: Așà zice Domnul, Dumnezeul: Nu pentru voi, casă a lui Israel, fac aceasta, Ci pentru numele meu cel sfânt, pe care l-ați pângărit între popoarele, în mijlocul cărora ați venit.
23 Căci voiu sfințì numele meu cel mare, care s'a pângărit între popoare. Pe care l-ați pângărit în mijlocul lor: Și vor cunoaște popoarele, că eu sunt Domnul, Zice Domnul, Dumnezeul, Când mă voiu sfințì între voi înaintea ochilor lor.
24 Căci vă voiu luà dintre popoare, Și voiu adunà din toate țările, Și vă voiu aduce în pământul vostru,
25 Și voiu stropì peste voi apa curată, și veți fi curați; Vă voiu curățì de toate necurățeniile voastre Și de toți idolii voștri:
26 Vă voiu dà o inimă nouă, Și voiu pune în voi un spirit nou; Voiu depărtà din corpul vostru inima cea de peatră, Și vă voiu dà inimă de carne:
27 Voiu pune în voi spiritul meu, Și voiu face să umblați în așezămintele mele, Să păziți judecățile mele, și să le faceți.
28 Și veți locuì în pământul, pe care l-am dat părinților voștri, Și-mi veți fi popor, și eu vă voiu fi Dumnezeu.
29 Și vă voiu mântuì de toate necurățeniile voastre; Voiu chemà grâul, și-l voiu îmmulțì, Și nu voiu mai aduce asupră-vă foamete.
30 Și voiu îmmulțì fructul arborilor și venitul câmpului, Ca să nu mai purtați între popoare ocara foametei.
31 Atuncia vă voiu aduce aminte de urmările voastre cele rele, Și de faptele voastre cele rele, Și veți fi desgustați de voi înșivă Pentru fărădelegile voastre și pentru urîciunile voastre.
32 Nu pentru voi voiu face aceasta, zice Domnul, Dumnezeul, Știut să vă fie; Rușinați-vă și roșiți pentru urmările voastre, casă a lui Israel!
33 Așà zice Domnul, Dumnezeul: În ziua, în care vă voiu curățì de toate fărădelegile voastre, Atuncia voiu face și cetățile să fie locuite, Și ruinele să se rezidească.
34 Și pământul cel deșert se va lucrà, De unde erà pustiu în ochii a tot trecătorul.
35 Şi vor zice: Pământul acesta, care a fost pustiu, r'ajuns-a ca grădina Edenului. Şi cetăţile cele ruinate, pustiite şi surpate s'au întărit, şi s'au locuit.
36 Şi popoarele, care vor rămâneă în juru-vă, vor cunoaşte, că eu Domnul am zidit cele surpate şi am sădit cele pustiite; Eu Domnul am vorbit, şi voiu face.
37 Aşă zice Domnul, Dumnezeul: Şi încă va trebui să fiu căutat de casa lui Israel, spre a le face aceasta: Îi voiu înmulţi în oameni, ca pe turmă:
38 Ca turma cea sfântă, ca turma Ierusalimului în sărbătorile lui, Aşă cetăţile cele pustiite vor ajunge pline de turme de oameni: Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul.