Eterniseed

Ezechiel 37

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Post-a asupră-mi mâna Domnului, şi m'a scos Domnul în duh şi m'a pus în mijlocul unei văi, plină de oase.

2 Şi m'a făcut să trec pe lângă dânsele de jur împrejur; şi iată, ele multe foarte erau pe faţa văii, şi iată, erau uscate foarte.

3 Şi zisu-mi-a: Fiul omului, au puteà-vor învià oasele acestea? şi am răspuns: Doamne, Doamne, tu ştii.

4 Şi zisu-mi-a: Profeţeşte oaselor acestora, şi le zi: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului!

5 Aşă zice Domnul, Dumnezeul, oaselor acestora: Iată, eu voiu face să între în voi suflare, şi veţi învià;

6 Şi înşiră-voiu vinele pe voi, şi voiu face să crească carne pe voi, şi vă voiu acoperi cu piele, şi voiu pune în voi suflare, şi veţi învià: şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.

7 Şi am profeţit, cum mi s'a poruncit: şi când am profeţit, s'a făcut un vuet, şi iată un foşnet, şi oasele s'au împreunat la loc, os la os.

8 Şi am văzut, şi iată, vine şi carne au crescut pe dânsele, şi pielea le-a acoperit deasupra; dar suflarea nu erà într'însele.

9 Şi zisu-mi-a: Profeţeşte suflării, profeţeşte, fiul omului, şi zi suflării: Aşă zice Domnul, Dumnezeul: Suflare, vino din cele patru vânturi, şi suflă asupra acestor morţi, ca să învie.

10 Deci am profeţit cum mi-s'a poruncit, şi suflarea a intrat într'înşii: şi au înviat, şi au stătut pe picioarele lor, o oaste mare foarte, foarte.

11 Şi zisu-mi-a: Fiul omului, aceste oase sunt toată casa lui Israel; iată, ei zic: „Oasele noastre s'au uscat, şi speranţa noastră s'a nimicit; noi suntem pierduţi.

12 Deaceea profeţeşte, şi le zi: Aşă zice Domnul, Dumnezeul: Iată, poporule al meu, eu voiu deschide mormintele voastre, Şi vă voiu scoate din mormintele voastre, Şi vă voiu aduce în pământul lui Israel.

13 Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul, Când, poporule al meu, voiu deschide mormintele voastre; Şi vă voiu scoate din mormintele voastre;

14 Când voiu pune suflarea mea în voi, ca să înviaţi, Şi vă voiu aşezà în pământul vostru: Atuncia veţi cunoaşte, că eu Domnul am vorbit şi am făcut, Zice Domnul.

15 Şi a mai fost către mine cuvântul Domnului, zicând:

16 Şi tu, fiul omului, ia-ţi un toeag, şi scrie pe dânsul: „Pentru Iuda şi pentru fiii lui Israel, soţii săi,“ apoi ia-ţi un alt toeag şi scrie pe dânsul: „Pentru Iosif (toeagul lui Efraim) şi pentru toată casa lui Israel, soţii săi.“

17 Şi împreunează-le unul cu altul într'un toeag, ca să fie numai unul în mâna ta.

18 Şi când fiii poporului tău te vor întrebà, zicând: Au nu ne vei spune ce înseamnă acestea?

19 Răspunde-le: Aşă zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu voiu luà toeagul lui Iosif, ce se află în mâna lui Efraim, şi a seminţiilor lui Israel, soţii săi, şi-l voiu pune peste dânsul, adecă, peste toeagul lui Iuda, şi voiu face dintr'înşii un toeag, şi vor fi unul în mâna mea.

20 Şi toegele, pe care tu ai scris, vor fi înaintea ochilor lor în mâna ta.

21 Și le zi: Așà zice Domnul, Dumnezeul: Iată, eu voiu luà pe fiii lui Israel dintre popoarele, unde s'au dus; Îi voiu adunà din toate părțile, Și-i voiu aduce în pământul lor;

22 Și voiu face din ei un singur popor în țară, în munții lui Israel; Și un singur rege va domnì peste dânșii toți: Nu vor mai fi două popoare, Nici nu vor mai fi despărțiți în două regate;

23 Și nu se vor mai spurcà cu idolii lor, Nici cu uriciunile lor, Nici cu toate fărădelegile lor; Ci-i voiu scoate din toate locuințele lor, în care au păcătuit, Și-i voiu curățì: Ei îmi vor fi popor, și eu le voiu fi Dumnezeu:

24 Și David, servul meu, va fi rege peste dânșii; Și va fi pentru dânșii toți un păstor; Vor umblà în judecățile mele, Vor păzì așezămintele mele, și le vor face;

25 Și vor locuì în pământul, pe care l-am dat servului meu Iacob, Unde au locuit părinții voștri; Vor locuì într'însul, Ei, fiii lor și fiii fiilor lor, în veci; Și David, servul meu, le va fi domn în veci.

26 Și voiu încheià cu dânșii legământ de pace, Legământ vecinic va fi cu ei; Și-i voiu așezà, și-i voiu înmulțì; Și voiu pune templul meu în mijlocul lor în veci.

27 Și locașul meu va fi în mijlocul lor; Și eu le voiu fi Dumnezeu, și ei îmi vor fi popor.

28 Și vor cunoaște popoarele, că eu Domnul sunt cel ce sfințesc pe Israel, Când templul meu va fi în mijlocul lor în veci.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.