1 Şi tu, fiul omului, ia-ţi un cuţit ascuţit, briciu de bărbier să-ţi iei, şi trece-ţi-l pe cap şi pe barbă; şi ia-ţi o cumpănă cu talgere, şi împarte părul;
2 O treime să o arzi în foc în mijlocul cetăţii, când se vor împlinì zilele împresurării, şi o treime să o iei, şi să o tai cu cuţitul împrejur; şi o treime să o împrăştii în vânt; şi eu voiu scoate după ea sabie.
3 Şi să iei puţini peri, şi-i leagă la poalele tale.
4 Atuncia din aceştia să mai iei, să-i arunci în mijlocul focului, şi să-i arzi cu foc; va ieşi din ei foc în toată casa lui Israel.
5 Aşa zice Domnul, Dumnezeul: Acesta este Ierusalimul; Iată l-am pus în mijlocul popoarelor, Şi ţărilor din jurul lui.
6 Dar el răsculatu-s'a împotriva judecăţilor mele, cu mai rea înrăutăţire decât a popoarelor, Şi împotriva aşezămintelor mele mai mult decât ţările din jurul său, Căci au lăpădat judecăţile mele, şi aşezămintele mele; N'au umblat într'însele.
7 Deaceea aşà zice Domnul, Dumnezeul: Pentru că v'aţi înfuriat mai mult decât popoarele din jurul vostru, Neumblând în aşezămintele mele, Şi n'aţi făcut judecăţile mele; Şi nici măcar după datinele popoarelor din jurul vostru n'aţi făcut:
8 Deaceea aşà zice Domnul, Dumnezeul: Iată, şi eu sunt împotriva ta, Şi voiu face judecăţi în mijlocul tău, înaintea popoarelor.
9 Îţi voiu face aceeace n'am mai făcut, Şi asemenea căruia nu voiu mai face, Pentru toate uriciunile tale.
10 Căci în tine părinţii lor mâncà pre fiii lor; Şi fiii vor mâncà pre părinţii lor; Aşà îţi voiu face judecăţi; Şi pre rămăşiţa ta o voiu împrăştià în toate vânturile.
11 Deaceea, viu sunt, zice Domnul; Cu adevărat, fiindcă tu ai pângărit templul meu cu toţi idolii tăi, Şi cu toate uriciunile tale; Deci şi eu te voiu împuţinà, Şi ochiul meu nu te va cruţà, Nici nu mă voiu mai îndurà de tine:
12 O treime din tine va murì de ciumă, Şi va pierì de foame în mijlocul tău; O treime va cădeà de sabie în jurul tău; Şi o treime o voiu împrăştià în toate vânturile, Şi voiu scoate sabia după ea.
13 Aşà se va împlinì mânia mea, Şi voiu odihnì furia mea pe ei, Şi mă voiu răsbunà: Şi vor cunoaşte, că eu, Domnul, am zis aceasta în râvna mea.
14 Când voiu împlinì mânia mea asupra lor, Te voiu preface într'un deşert, Şi de ocară între popoarele din jurul tău, In ochii a tot trecătorul.
15 Şi pământul tău va ajunge de ocară şi de batjocură, De învăţătură şi de groază Popoarelor din jurul tău, Când îţi voiu face judecăţi În mânie şi aprindere şi în mustrarea furiei; Eu, Domnul, am zis:
16 Când voiu trimite asupră-le săgeţile cele rele ale foametei, Cele stricătoare, Pre care le voiu trimite, ca să vă nimicească. Atuncia voiu grămădi foametea asupră-vă, Şi vă voiu sfărâmà toiagul pânii.
17 Voiu trimite asuprăvă foamete şi fiare rele, Care te vor lipsì de copii; Şi ciumă şi omorul vor trece prin tine; Şi voiu aduce sabie asupră-ţi; Eu, Domnul, am zis.