1 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:
2 Fiul omului, îndreaptă faţa ta spre munţii lui Israel, şi profeţeşte asupră-le,
3 Şi zi: Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului, Dumnezeului; Aşà zice Domnul, Dumnezeul, către munţi şi către dealuri, Către pârăe şi către văi: Iată voiu aduce asupră-vă sabia, Şi voiu nimicì înălţimile voastre.
4 Şi altarele voastre se vor pustiì, Şi chipurile soarelui vostru se vor sfărâmà; Şi voiu face să cadă ucişii voştri înaintea idolilor voştri;
5 Şi voiu aşterne cadavrele fiilor lui Israel înaintea idolilor lor; Şi voiu împrăştià oasele voastre În jurul altarelor voastre.
6 În toate locuinţele voastre, cetăţile vor ajunge deşerturi, Şi înălţimile se vor pustiì, Aşà că altarele voastre se vor pustiì şi se vor nimicì, Şi idolii voştri se vor sfărâmà şi vor încetà, Şi chipurile soarelui vostru se vor tăià, Şi făpturile mânilor voastre vor pieri.
7 Şi vor cădeà în mijlocul vostru ucişii; Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul.
8 Dar voiu lăsà o rămăşiţă, Ca să scape unii dintre voi de sabie între popoare, Când vă veţi împrăştià prin ţări.
9 Şi aceşti scăpaţi ai voştri îşi vor aduce aminte de mine Între popoarele, unde vor fi duşi prinşi. Căci frânge-voiu inima lor cea desfrânată, Care se abăteà dela mine, Şi pre ochii lor, care desfrânau după idolii lor; Şi sé vor desgustà de relele, care au făcut În toate uriciunile lor.
10 Şi vor cunoaşte că eu sunt Domnul, Şi că nu înzădar am zis, că voiu aduce asupră-le aceste rele.
11 Aşà zice Dom- nul: Bate cu mânile în coapse, Şi loveşte cu piciorul tău, şi zi: Vai! pentru toate uriciunile cele cumplite ale casei lui Israel! Căci va cădeà de sabie, de foamete şi de ciumă.
12 Cel ce va fi departe va murì de ciumă, Şi cel ce va fi aproape va cădeà de sabie; Şi cel ce va fi cruţat şi va fi împresurat va murì de foamete: Aşà voiu împlinì asupră-le furia mea.
13 Şi veţi cunoaşte, că eu sunt Domnul, Când cei ucişi dintre dânşii vor zăceà printre idolii lor în jurul altarelor acestora, Pe tot dealul innalt şi pe toate vârfurile munţilor, Supt tot arborele verde şi supt tot stejarul stufos, Locuri, unde aduceau mirosuri plăcute tutulor idolilor lor.
14 Şi voiu mai întinde mâna mea asupră-le, Şi voiu preface pământul lor într'un deşert, Mai deşert decât deşertul Diblatei, În toate locuinţele lor; Şi vor cunoaşte, că eu sunt Domnul.