Eterniseed

Ezra 9

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 După ce se sfârși aceasta, se apropiară mai marii de mine, și ziseră: Poporul lui Israel, preoții și Leviții nu s'au deosebit de poporul pământului, ( făcând toate uriciunile lor), de Cananei, Hetei, Ferizei, Iebusei, Ammoniți, Moabiți, Egipteni și Amorei.

2 Căci au luat dintre fetele lor de femei pentru sine și pentru fiii lor, și au amestecat seminția sacră cu popoarele acestor țări, și mâna mai marilor și a căpeteniilor mai întâiu a fost în fără-de-legea aceasta.

3 Și auzind acestea, am rupt vestmântul meu și mantia mea, și am smuls din părul capului meu și din barba mea, și am căzut uimit.

4 Atuncia se adunară la mine toți, cari se temeau de cuvintele Dumnezeului lui Israel, pentru fără-de-legea celor din captivitate, și eu am șezut uimit până la jertfirea de sară.

5 Și mă sculai la jertfirea de sară din umilirea mea, și cu vestmântul și mantia mea rupte plecat-am genunchile, și am întins mânele mele către Domnul, Dumnezeul meu;

6 Și zis-am: Dumnezeul meu! îmi este rușine, și mă roșesc, a ridicà ochii mei către tine, Dumnezeule; că fărădelegile noastre s'au înmulțit preste capetele noastre, și vina noastră s'a mărit până la cer.

7 Din zilele părinților noștri suntem în mare vină, până în ziua de astăzi, și pentru păcatele noastre am fost dați noi, regii noștri și preoții noștri în mâna regilor țărilor, săbiei, în captivitate, în pradă, și în rușinea feței, precum se vede astăzi.

8 Şi acum puţintel s'a indurat spre noi Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ni-se lase mântuire, şi să ni-se deà intemeiere, in locul său cel sfânt; ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii, şi să ne deà puţină răsuflare în sclavia noastră.

9 Căci servi eram noi; dar Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în sclavia noastră, ci ne-a făcut să găsim har înaintea regelui Perşilor, dându-ne răsuflare, ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru, şi să dregem ruinele ei, şi dându-ne zid în Iuda şi în Ierusalim.

10 Ce deci să mai zicem noi, Dumnezeul nostru, după toate acestea? că noi am părăsit poruncile tale,

11 Pre care le-ai dat prin mâna servilor tăi, a profeţilor, zicând: Pământul, în care intraţi, ca să-l stăpâniţi, este pământ necurat, mânjit de popoarele ţărilor, prin urâciunile lor, cu cari l-au umplut, dela un capăt până la celalalt, cu necurăţeniile lor.

12 Voi deci să nu daţi fetele voastre fiilor lor, şi să nu luaţi fetele lor pentru fiii voştri, şi în veci să nu căutaţi pacea şi binele lor; ca să fiţi tari, şi să mâncaţi binele pământului, şi să-l păstraţi de moştenire pentru fiii voştri în veci.

13 Şi după toate câte au venit asupra noastră prin faptele noastre cele rele, şi pentru păcatul nostru cel mare, şi pentru că tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puţin, decât după fărădelegea noastră, şi ni-ai dat mântuirea aceasta,

14 Se cuvine oare să călcăm iarăşi poruncile tale, şi să ne încuscrim cu popoarele acestor urâciuni? Nu te vei mânia oare asupra noastră până la nimicire, aşà că nu va rămâneà nici o rămăşiţă şi nici o mântuire?

15 Doamne, Dumnezeul lui Israel! tu eşti drept; căci noi am rămas mântuiţi, precum se vede astăzi; iacă, suntem inaintea ta cu vina noastră; că nu putem stà pentru această înaintea ta.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.