1 În urmă după patrusprezece ani iar m'am dus la Ierusalim cu Barnaba, luând împreună cu mine și pe Titu;
2 Și m'am dus potrivit unei descoperiri, și am istorisit înaintea lor evangelia pe care o predic între neamuri, iar la o parte celor însemnați, dacă nu cumva alerg în deșert sau am alergat.
3 Dar nici Titu care erà cu mine, Elen fiind, nu fù silit ca să fie tăeat împrejur,
4 Pentru frații minciunoși furișați, ca unii care veniră de față ca să iscodească starea noastră de sine înșine pe care o avem în Hristos Iisus, pentru ca să ne robească cu desăvârșire;
5 Acestora nici un ceas măcar nu le-am intrat în voie cu supunerea, pentru ca adevărul evangeliei să rămâe neclintit la voi.
6 Iar dela cei care se socotesc a fi ceva — oricum erau ei altădată nimic nu-mi folosește; Dumnezeu nu este părtinitor omului; — mie însă cei însemnați nimic nu mi-s'au destăinuit,
7 Ci dimpotrivă după ce văzură că îmi este încredințată evangelia netăierii împrejur, după cum lui Petru a tăierii împrejur,
8 — Pentru că cel care a lucrat pentru Petru față de apostolia tăierii împrejur a lucrat și pentru mine față de neamuri, —
9 Și dupăce cunoscură darul care îmi fù dat mie, Iacob și Chefa și Ioan, care se socotesc a fi stâlpi, îmi deteră mie și lui Barnaba dreptele lor de însoțire, pentru ca noi să binevestim între neamuri, iar ei în tăierea împrejur;
10 Numai de săraci să ne aducem aminte, ceea ce m'am și silit să fac chiar aceasta.
11 Iar când venì Chefa la Antiohia, de față m'am împotrivit lui fiindcă erà învinuit.
12 Căci mai nainte de-a fi venit unii dela Iacob mâncà împreună cu neamurile; iar când veniră, se dà la o parte și se deosebeà, temându-se de cei din tăierea împrejur;
13 Și se fățărniciră împreună cu dânsul și ceilalți Iudei, încât și Barnaba fù amăgit prin fățărnicia lor.
14 Dar când am văzut că nu calcă drept potrivit adevărului evangeliei, am zis lui Chefa înaintea tutulor: dacă tu Iudeu fiind trăești ca neamuri și nu ca Iudeu cum silești neamurile să trăească după datinele Iudeilor?
15 Noi prin fire suntem Iudei, și nu din neamuri păcătoși,
16 Știind însă că omul nu este îndreptățit din lucruri ale legii, decât prin credința în Hristos Iisus, și noi am crezut în Hristos Iisus ca să fim îndreptățiți din credința în Hristos și nu din lucruri ale legii, pentru că „din lucruri ale legii nimeni nu va fi îndreptățit“.
17 Iar dacă noi căutând ca să fim îndreptățiți în Hristos am fost aflați și înșine păcătoși, oare Hristos este slujitor al păcatului? Să nu fie.
18 Căci dacă pe cele ce le-am dărâmat, pe acestea iar le clădesc, mă învederez ca călcător al legii pe mine însumi.
19 Pentru că eu prin lege am murit față de lege, ca să fiu viu față de Dumnezeu.
20 Am fost împreună răstignit cu Hristos; viu însă nu mai sunt eu, dar negreșit este viu în mine Hristos; iar ceea ce trăesc acum în trup, trăesc în credința în al lui Dumnezeu Fiu, care m’a iubit și s’a dat pe sine însuși pentru mine.
21 Nu lapăd darul lui Dumnezeu, căci dacă prin lege vine îndreptățire, Hristos a murit deci fără cuvânt.