Eterniseed

Galateni 3

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 O nemintoșilor Galateni! Cine v’a deocheat pe voi ca să nu vă supuneți adevărului, cărora înaintea ochilor fù scris mai nainte Iisus Hristos în voi ca răstignit?

2 Aceasta numai voesc să aflu dela voi: din lucruri ale legii ați primit duhul sau din ascultarea credinței?

3 Așà de nemintoși sunteți? După ce ați început în duh, acum în carne vă desăvârșiți?

4 În deșert ați pătimit atât de multe, dacă și în deșert ar fi numai!

5 Deci cel care vă dă vouă duhul și lucrează minuni intre voi, din lucruri ale legii sau din ascultarea credinței?

6 După cum „Abraam crezù lui Dumnezeu, și i-se socotì spre îndreptățire“.

7 Cunoașteți deci că cei care sunt din credință, aceștia sunt fii ai lui Abraam.

8 Și scriptura, văzând mai nainte că din credință îndreptățește Dumnezeu pe neamuri, dete știre bună mai nainte lui Abraam că „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile“.

9 Drept aceea cei din credință sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Abraam.

10 Căci câți sunt din lucruri ale legii, sub blestem sunt; pentru că este scris că „blestemat este oricine care nu stăruește în toate cele scrise în cartea legii ca să le facă“.

11 Iar că prin lege nimenea nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu învederat este, fiindcă „dreptul din credință va fi viu“;

12 Legea însă nu este din credință, dar „cel care va fi făcut cele ale legii va fi viu prin ele“.

13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii după ce se făcù pentru noi blestem, pentru că scris este: „blestemat este oricine care este atârnat pe lemn,“

14 Pentru că binecuvântarea lui Abraam să ajungă la neamuri în Hristos Iisus, ca să luăm prin credință făgăduința duhului.

15 Fraților, ca un om vorbesc. Nimenea dar nu desființează un legământ întărit al unui om, sau adaugă încă întocmiri la el.

16 Iar lui Abraam și urmașului său fură rostite făgăduințele. Nu zice: și urmașilor, ca de mulți, ci ca de unul: „și urmașului tău“, care este Hristos.

17 Aceasta zic dar: legământul întărit mai nainte de Dumnezeu nu-l desființează legea venită după patru sute și treizeci de ani, pentru ca să facă făgăduința nefolositoare.

18 Căci dacă moștenirea vine din lege, nu mai vine din făgăduință; dar lui Abraam i-a dăruit Dumnezeu moștenirea prin făgăduință.

19 Deci ce este legea? Pentru călcări de lege fù adăugată, până când va fi venit urmașul căruia i-s’a făcut făgăduința, rânduită fiind legea prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.

20 Și mijlocitorul nu este al unuia, dar Dumnezeu este unul.

21 Deci este legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Să nu fie. Căci dacă fù dată legea ca putând să dea viață, cu adevărat îndreptățirea ar fi din lege.

22 Dar scriptura închise toate supt păcat, ca făgăduința să fie dată credincioșilor din credința în Iisus Hristos.

23 Și noi mai nainte de-a fi venit credința eram păziți supt lege ca închiși spre credința ce aveà să fie descoperită.

24 Drept aceea legea s’a făcut învățătorul nostru spre Hristos, pentru ca din credință să fim îndreptățiți;

25 Iar după ce venì credința nu mai suntem supt învățător.

26 Pentru că toți sunteți fii lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus:

27 Căci câți în Hristos ați fost botezați, în Hristos v’ați îmbrăcat.

28 Nu este Iudeu, nici Elen, nu este rob, nici stăpân de sine, nu este parte bărbătească și parte femeiască; căci voi toți unul sunteți în Hristos Iisus.

29 Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți dar urmașul lui Abraam moștenitori potrivit făgăduinței.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.