Eterniseed

Galateni 4

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Zic însă pe cât timp moștenitorul este copil, întru nimic nu se deosebește de rob, deși este stăpân peste toate.

2 Ci este supt veghetori și îngrijitori până la ziua hotărîtă mai nainte de Tatăl său.

3 Astfel și noi când eram copii, eram robiți supt începuturile nedesăvârșite ale lumii,

4 Dar când venì împlinirea timpului, Dumnezeu trimise dela sine pe Fiul său, născut fiind din femeie, născut fiind supt lege,

5 Pentru ca să răscumpere pe cei de supt lege, ca să luăm înfierea.

6 Și fiindcă sunteți fii, Dumnezeu trimise dela sine duhul Fiului său în inimile noastre strigând: Aba, Tată.

7 Astfel dar nu mai ești rob, ci fiu; iar dacă ești fiu, și moștenitor ești prin Dumnezeu.

8 Atuncia însă necunoscând pe Dumnezeu ați slujit dumnezeilor, care deși din fire nu sunt;

9 Dar acum după ce ați cunoscut pe Dumnezeu, iar mai vârtos după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă întoarceți iarăși la începuturile nedesăvârșite slabe și sărace, cărora iarăși voiți a le sluji din nou?

10 Păziți zile și luni și timpuri hotărîte și ani!

11 Am grije de voi ca nu cumva să fi ostenit în deșert pentru voi.

12 Fiți ca mine că și eu am fost ca voi, vă rog, fraților. Nici o nedreptate nu mi-ați făcut;

13 Și știți că din pricina slăbiciunii trupului v’am binevestit întâia oară.

14 Și încercati fiind în trupul meu nu m’ați desprețuit, nici nu m’ați înlăturat, ci m’ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.

15 Deci unde este fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că dacă cu putință ar fi fost ochii voștri scoțându-i mi-ați fi dat mie.

16 Drept aceea făcutum'am vrăjmașul vostru vorbindu-vă adevărul?

17 Ei se străduesc să vă câștige nu cuviincios, ci voesc să vă despartă, ca voi să râvniți de dânșii.

18 Este bine a fi râvnitor în bine totdeauna, și nu numai când sunt de față la voi.

19 Fiii mei, pe care iarăși cu durere vă nasc până când Hristos va fi luat chip întru voi.

20 Ași vrea să fiu de față la voi chiar acum și să-mi schimb glasul, căci sunt în nedumerire în privința voastră.

21 Spuneți-mi voi care voiți să fiți sub lege, nu auziți legea?

22 Căci este scris că Abraam avù doi fii, pe unul din cea roabă, și pe altul din cea de sine stătătoare.

23 Cel din cea roabă însă a fost născut după trup, iar cel din cea de sine stătătoare prin făgăduință,

24 Ca unele care au alt înțeles de cum spun vorbele; pentru că acestea sunt două așezăminte, unul de la muntele Sinai, născând spre robie, ca unul care este Agar.

25 Căci al Sinai munte este în Arabia Agar; și ea stă în același rând cu Ierusalimul de acum, pentru că el robește cu fiii săi.

26 Iar Ierusalimul de sus este de sine stătător, ca unul care este mumă a noastră;

27 Căci este scris: „Veselește-te tu, stearpă, care nu naști, isbucnește în bucurie, și strigă tu care n'ai dureri de facere; că mulți sunt fiii, mai mulți ai celei singuratice, decât ai celei care are bărbat“.

28 Voi însă, fraților, sunteți fiii făgăduinței ca Isaac.

29 Dar după cum atuncia cel care fù născut după trup urmăreà pe cel născut după duh, astfel și acum.

30 Dar ce zice scriptura? „Dă afară pe roabă și pe fiul ei; pentru că nu va moșteni fiul roabei cu fiul celei de sine stătătoare“.

31 Deaceea, fraților, noi nu suntem fiii roabei, ci ai celei de sine stătătoare.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.