Eterniseed

Geneza 18

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Şi Domnul se arătă lui Abraam la stejarii lui Mamre, când şedeà el la uşa cortului său, în înferbântarea zilei.

2 Şi rădicându-şi ochii săi, se uită, şi iată trei bărbaţi sta înaintea lui, şi el văzându-i, alergă dela uşa cortului înaintea lor, şi se prosternă până la pământ, şi zise:

3 Doamne! de am aflat har în ochii tăi, rogu-te, nu trece de cortul servului tău;

4 Să se aducă puţină apă, ca să vă spălaţi picioarele, şi apoi se vă repausaţi sub acest arbore.

5 Şi eu voiu aduce o bucată de pâne, ca să vă întăriţi inima voastră, apoi veţi merge mai departe; că deaceea v'aţi abătut pe la servul vostru. Şi ei au zis: Fă aşà, cum ai zis.

6 Şi Abraam se grăbi în cort la Sara, şi a zis: Adă curând trei măsuri de floarea făinei, şi o frământă, şi fă turte.

7 Şi Abraam alergă la cireadă, şi luă un viţel tânăr şi bun, şi-l dete unui băiat, ca iute să-l pregătească.

8 Şi aduse unt şi lapte, şi viţelul pre care-l pregătise, şi le puse înaintea lor; şi el sta lângă dânşii sub arbore; şi ei mâncau.

9 Şi ei ziseră cătră dânsul: Unde este Sara, femeia ta? şi el răspunse: Iat-o în cort.

10 Şi el zise: Eu preste un an iarăşi mă voiu întoarce la tine tot pe acest timp, şi iată Sara femeia ta va avea un fiu. Şi Sara auzià aceasta din uşa cortului, care erà în dosul lui.

11 Şi Abraam şi Sara erau bătrâni şi înaintaţi în zile; ba Sarei îi şi încetase, de a se mai face cele femeieşti.

12 Şi Sara râse în sine, şi zise: După ce dejà am îmbătrânit, se poate ca eu să mai am poftă, când şi domnul meu este bătrân?

13 Şi Dumnezeu zise lui Abraam: Pentru ce râde Sara, zicând: Oare cu adevărat să mai nasc fiind eu bătrână?

14 Au este la Dumnezeu ceva cu neputinţă? Eu la anul tot pe timpul acesta iarăşi mă voiu întoarce la tine; şi Sara va aveà un fiu.

15 Atunci Sara tăgădui, zicând: N'am râs! că se temeà. Şi el zise: Nu este aşà, căci tu ai râs.

16 Şi sculându-se de acolo acei bărbaţi, se uitară spre Sodoma, şi Abraam mergeà cu ei să-i petreacă.

17 Şi Dumnezeu zise: Au ascunde-voiu eu de Abraam ceeace am să fac?

18 Fiindcă Abraam are să fie popor mare şi tare, şi într'însul se vor binecuvântà toate naţiunile pământului.

19 Că eu îl cunosc pre el, că el va porunci fiilor săi şi casei sale după dânsul, ca să păzească calea lui Dumnezeu, făcând dreptate şi judecată; pentru ca Dumnezeu să dea lui Abraam ceeace i-a promis.

20 Și zise Domnul: Fiindcă strigarea Sodomei și a Gomorei este mare, și păcatele lor grele foarte,

21 zDeaceea acum mă voiu pogorî, și voiu vedeà, dacă ei au făcut toate pe deplin, după strigarea ce a venit la mine: sau dacă nu, aeu voiu să știu.

22 Și acei bărbați se întoarseră de acolo, bși merseră spre Sodoma: și Abraam cmai stete încă înaintea lui Dumnezeu.

23 Și Abraam dse apropiè, și zise: Nu cumva evei perde tu pre cel drept dimpreună cu cel rău...:

24 fPoate să fie în cetate cincizeci de drepți: au și pre aceștia îi vei pierde? Au nu vei iertà locul pentru cei cincizeci drepți ce se află într'însa?

25 Departe să fie de tine să faci tu una ca aceasta, de a ucide pre cel drept împreună cu cel rău, și gca cei drepți să fie ca cei răi: da, departe să fie una ca aceasta de tine! hAu judecătorul a tot pământul nu va face dreptate?

26 Atunci zise Domnul: iDe voiu aflà în cetatea Sodoma cincizeci drepți, voiu iertà tot locul pentru aceștia.

27 Și Abraam răspunzând, zise: jIată eu cutezai acum a vorbì Domnului, deși nu sunt kdecât pulbere și cenușă:

28 Poate să lipsească cinci din cei cincizeci de drepți: au pentru cei cinci vei stricà toată cetatea? Și Domnul zise: Nu o voiu stricà, de voiu aflà într'însa patruzeci și cinci.

29 Și Abraam adaose a-i vorbì, zicând: Poate nu se vor aflà într'însa decât patruzeci! și el zise: Nu o voiu stricà pentru acei patruzeci.

30 Și Abraam zise: Rogu-te, Doamne, să nu te mânii, de voiu mai vorbì: poate să se afle acolo treizeci! și Domnul răspunse: Eu nu o voiu stricà, de voiu aflà într'însa treizeci.

31 Și Abraam zise: Iată acum eu am cutezat să vorbesc Domnului: Poate se vor aflà acolo numai douăzeci. Și Domnul zise: pentru acei douăzeci nu o voiu stricà.

32 Și Abraam zise: Rogu-te, Doamne! lnu te mânia, dacă voiu mai vorbì încă numai astădată? Poate să se afle acolo zece? Și Domnul îi zise: Nu o voiu stricà pentru cei zece.

33 Și Domnul se duse, după ce încetă a mai vorbì cu Abraam. Și Abraam se întoarse la locul său.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.