Eterniseed

Geneza 19

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 ȘI adei doi îngeri veniră la Sodoma despre seară, și bLot, care ședeà la poarta Sodomei, văzându-i, se sculă spre întâmpinarea lor, și se prosternă cu fața la pământ:

2 Și zise: Domnii mei! rogu-vă, cintrați în casa servului vostru; rămâneți preste noapte, și dvă spălați picioarele voastre, și sculându-vă dimineață, vă veți duce în calea voastră. Și ei ziseră: eNu: ci în uliță vom mâne.

3 Și el stărui mult, ca să intre la dânsul. Și ei după ce intrară în casa lui, le făcu el cină: și cocându-le azime, ei mâncară.

4 Și mai înainte de a se culca ei, bărbații cetății, oamenii din Sodoma, încunjurară casa, dela tânăr, până la bătrân: tot popor din toate părțile.

5 gȘi chemând ei pre Lot îi ziseră: Unde sunt acei bărbați, cari au venit astă noapte la tine? hscoate-i la noi afară, ca isă-i cunoaștem pre dânșii.

6 Și jLot ieși afară la ei dinaintea ușei: și ușa o încuiè după dânsul.

7 Și zise: Rogu-vă, fraților, să nu faceți rău acestora.

8 kIată eu am două fete, cari n'au cunoscut încă bărbat, pre acelea vă voiu scoate afară, și cu dânsele faceți cum vă va plăceà: numai acestor bărbați să nu faceți nimic: că ldeaceea au intrat ei sub umbra acoperământului meu.

9 Și ei ziseră: Fugi d'aici! ș'apoi ziseră: Unul singur a venit ca să petreacă între noi, și acum se face judecător! Acum ție mai mult rău vom face, decât acelora. Și se repeziau cu putere asupra bărbatului, asupra lui Lot, și se apropiară să spargă ușa.

10 Și bărbații aceia tinzându-și mânile, traseră pre Lot în casă la dânșii, și încuiară ușa.

11 Şi pre bărbaţii, cari erau la uşa casei, îi loviră cu orbire, dela mic, până la mare, de se osteniră mult căutând să afle uşa.

12 Și acei bărbați ziseră lui Lot: Pre cine mai ai tu aici? ginere, sau fii, sau fete, sau pre altcineva din ai tăi în cetate? Scoate-i dintr'acest loc:

13 Că noi voim să stricăm locul acesta; că mare este strigarea păcatelor lor înaintea lui Dumnezeu, și el ne-a trimes, ca să o stricăm.

14 Lot atunci ieși și vorbi cu ginerii săi, cari erau să ieă pre fetele lui, și le zise: Sculați-vă și ieșiți din locul acesta, că Domnul va să strice cetatea. Și ginerilor li-se păru, că el glumește.

15 Și îndată ce se revărsă de ziuă, îngerii siliră pre Lot zicând: Scoală-te, ia-ți femeia ta și cele două fete ale tale, cari se află aici, ca să nu pieri și tu în pedepsirea cetății.

16 Și cum el întârziă, acei bărbați îl apucară de mână, pre el și pre femeia lui și pre cele două fete ale lui; că Domnul voi să-l cruțe: și scoțându-l, îl puseră afară din cetate.

17 Și după ce i-au scos pre ei afară, zise unul dintre ei: Mântuește-ți vieața; înapoi să nu te uiți, nici să stai undeva în tot împrejurul acesta; ci la munte să scapi, ca să nu pieri și tu.

18 Și Lot le zise lor: Oh nu! Doamne.

19 Iată servul tău a aflat har în ochii tăi, și mare a fost îndurarea ta, ce ai arătat-o cătră mine, că mi-ai păstrat vieața mea. Dar eu nu pot scăpa la munte, ca nu cumva să mă ajungă răul, și să mor.

20 Ia vezi, rogu-te, această cetate este aproape, spre a fugi acolo, și ea este mică; rogu-te, lasă-mă să scap acolo, au nu este ea mică? și sufletul meu va trăi.

21 Şi Domnul îi răspunse: Iată eu te-am ascultat şi în aceasta, ca să nu stric cetatea, despre care mi-ai vorbit.

22 Grăbește-te de scapă acolo, că eu nu pot face nimic, până ce nu vei ajunge tu acolo. Deaceea s'a chemat numele acelei cetăți Zoar.

23 Soarele se înălță deasupra pământului, când Lot intră în Zoar.

24 Și Domnul făcu să plouă asupra Sodomei și a Gomorei pucioasă și foc dela Dumnezeu din er.

25 Și el strică cetățile acestea, și toate câmpiile de prin prejur, și pre toți locuitorii acelor cetăți, și tot ceeace creșteà din pământ.

26 Și femeia lui Lot se uită îndărăt, și se prefăcu în stâlp de sare.

27 Și Abraam sculându-se foarte de dimineață, venì la locul unde stătuse înaintea Domnului.

28 Și uitânduse spre Sodoma și Gomora și spre tot pământul câmpiei, văzù, și iată fum se rădică din acel pământ, ca și fumegarea dintr'un cuptor.

29 Așà Domnul stricând cetățile câmpiei, își aduse aminte Dumnezeu de Abraam, și scoase pre Lot din mijlocul stricăciunei, când strică cetățile în care locuià Lot.

30 Și Lot ieși din Zoar, și locuià pe munte, și cu el cele două fete ale lui, că se temeà să locuească în Zoar: și locuià într'o peșteră, el și cele două fete ale lui.

31 Și zise cea mai mare cătră cea mai mică: Părintele nostru este bătrân, și nimenea nu este în pământul acesta, care să între la noi dupre datina depe tot pământul.

32 Vino! să îmbătăm pre părintele nostru cu vin, și să ne culcăm cu dânsul, ca din părintele nostru să păstrăm seminție.

33 Și ele în noaptea aceea deteră părintelui lor vin să bea; și cea mai mare intră la părintele ei, și se culcă cu dânsul; și el nu o simțì pre ea nici când se culcă, nici când se sculă.

34 Și a doua zi cea mai mare zise cătră cea mai tânără: Iată eu în noaptea trecută am dormit cu părintele meu: să-l îmbătăm cu vin și în noaptea aceasta; și să întri tu la dânsul, și să te culci și tu cu el, ca din părintele nostru să păstrăm seminție.

35 Asà ele și în noaptea aceasta deteră părintelui lor vin să bea: și cea mai mică se sculă și se culcă cu dânsul: și el nu o simți pre ea, nici când se culcă, nici când se sculă.

36 Astfel aceste două fete ale lui Lot concepură dela părintele lor.

37 Cea mai mare născù un fiu, și-i chemă numele lui Moab. Acesta este părintele Moabiților, până în ziua de astăzi.

38 Și cea mai tânără născù și ea un fiu, și chemă numele lui Ben-Ammi: și acesta este părintele Ammoniților până în ziua de astăzi.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.