Eterniseed

Geneza 2

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Așà s'a sfârșit cerul și pământul și toată oștirea lor.

2 Și sfârșind Dumnezeu în ziua a șaptea lucrările sale, pre care le-a făcut, s'a repausat în ziua a șaptea de toate lucrările sale, care le-a făcut.

3 Și Dumnezeu binecuvântă ziua a șaptea, și o sfinți pre ea: că într'aceasta s'a repausat el de toate lucrările sale, pre care Dumnezeu le creă și le făcu. Omul în raiu.

4 Așà fu nașterea cerului și a pământului, când acestea au fost create, în ziua în care Domnul Dumnezeu făcu pământul și cerul:

5 Și toată planta câmpului, care mai înainte nu erà pe pământ, și toată iarba câmpului care mai înainte nu răsărise: că Domnul Dumnezeu încă nu ploase pe pământ, și om nu se aflà, ca să lucreze pământul.

6 Și aburi se suiau depe pământ, și udau toată fața pământului.

7 Și Domnul Dumnezeu formă pre om din pulberea pământului, și suflă în nările lui suflare de vieață, și așà se făcu omul în ființă vie.

8 Și Domnul Dumnezeu plantă grădină în Eden despre răsărit, și în aceasta puse el omul pre care l-a făcut.

9 Și Domnul Dumnezeu făcu să răsară din pământ tot felul de arbori frumoși la vedere și buni la mâncare: și pomul vieții în mijlocul grădinii: și pomul cunoștinții binelui și al răului.

10 Și fluviu ieșià din Eden, ca să adăpe grădina, și de acolo se despărțià în patru râuri.

11 Numele unuia Pison: acela e care încunjură tot pământul Havila, unde este aur.

12 Și aurul acelui pământ este bun: acolo este bdeliu și piatră onichină.

13 Și numele râului al doilea Ghihon: acela e care, încunjură tot pământul Cuș.

14 Și numele râului al treilea Hiddekel: acela e care curge spre răsăritul Assiriei; și râul al patrulea Eufrat.

15 Și Domnul Dumnezeu luă pre om, și-l puse în grădina Eden, ca să o lucreze, și să o păzească. Porunca lui Dumnezeu.

16 Și Domnul Dumnezeu porunci omului, zicând: Din toți pomii acestei grădini vei mâncà:

17 Dar din pomul cunoștinții binelui și al răului, dintr'acesta să nu mănânci, că în ziua în care dintr'însul vei mâncà, vei murì.

18 Și Domnul Dumnezeu zise: Nu este bine să fie omul singur: îi voiu face lui ajutor, care să fie asemenea lui.

19 Că Domnul Dumnezeu, după ce formă din pământ toate animalele câmpului și toate pasările cerului, adusu-le-au la Adam, ca să vază, cum să le numească; și la toată viețuitoarea numele ce i l-a dat Adam, acesta fu numele ei.

20 Și Adam puse nume la toate vitele și la pasările cerului, și la toate fiarele câmpului; și pentru Adam nu se află ajutor, care să fie asemenea lui.

21 Și Domnul Dumnezeu făcu să cadă peste Adam un somn adânc, și el adormi; și luă una din coastele lui, și restrânse carnea la locul ei.

22 Și Domnul Dumnezeu, din coasta pre care o luase din Adam, formă pre femeie, și o aduse la Adam.

23 Atunci zise Adam: Astădată, da, aceasta este os din oasele mele, și carne din carnea mea!; aceasta se va numi bărbată (Ișa) că din bărbat (Iș) este luată.

24 Deaceea bărbatul va lăsa pre părintele său și pre mama sa, și se va lipi de femeia sa; și vor fi un corp.

25 Și amândoi erau goi, Adam și femeia sa, și nu se rușinau.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.