Eterniseed

Geneza 27

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și după ce Isaac îmbătrâni, și ochii lui se întunecară, de nu mai putea vedeá, chemă el pre Esau, fiul său, cel mai mare, și-i zise: Fiul meu! și acesta îi zise: Iată-mă.

2 Și Isaac îi zise: Iată eu am îmbătrânit, și nu știu ziua morții mele.

3 Acum dară ia-ți, rogu-te, armele tale, tolba ta și arcul tău, și ieși la câmp și-mi prinde ceva vânat.

4 Și-mi gătește bucate gustoase după cum iubesc eu, și mi le adă, ca să mănânc, ca sufletul meu să te binecuvânteze înainte de a muri.

5 Iar Rebeca auzi când vorbi Isaac cătră fiul său Esau. Și Esau se duse la câmp ca să găsească și să aducă vânat părintelui său.

6 Și Rebeca zise lui Iacob, fiul ei: Iată eu auzii pre părintele tău, vorbind cu Esau fratele tău, zicând:

7 Adă-mi mie vânat și gătește-mi bucate gustoase, ca să mănânce, și să te binecuvântez înaintea Domnului, mai înainte de a muri.

8 Și acum, fiul meu! ascultă cuvântul meu, și fă precum îți zic.

9 Du-te la turma de oi, și adă de acolo doi iezi buni, și eu voiu pregăti din ei bucate gustoase pentru părintele tău, precum iubește el.

10 Și tu le vei duce la părintele tău, ca el să mănânce, și să te binecuvinteze mai înainte de a muri.

11 Și Iacob zise cătră Rebeca muma-sa: Iată Esau, fratele meu păros, iar eu sunt neted.

12 Poate că părintele meu să mă pipăie, și eu să fiu înaintea lui ca un înșelător, și voiu atrage asupră-mi blestem, și nu binecuvântare.

13 Și muma-sa zise cătră dânsul: Fiul meu, acel blestem al tău să fie asupra mea; tu ascultă numai de cuvântul meu: du-te și-mi adă.

14 El se duse, și aduse mumei sale; și muma-sa găti bucate gustoase, cum iubià părintele său.

15 Și Rebeca luă vestmintele cele mai prețioase ale lui Esau, feciorul cel mai mare, pre care ea le aveà în casă la sine; și îmbrăcă cu dânsele pre Iacob, fiul ei cel mai mic.

16 Și cu pielea iezilor îi înfășură mânile lui, și gâtul pe unde erà neted.

17 Și bucatele cele gustoase și pânea care o făcuse, le dete în mâna lui Iacob fiului său.

18 Și el intrând la părintele său, îi zise: Părintele meu! și el răspunse: Aici sunt! Cine ești tu, fiul meu?

19 Și Iacob zise cătră părintele său: Eu sunt Esau întâiu-născutul tău; făcui cum mi-ai zis: scoală-te dară, rogu-te, șezi, și mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvinteze sufletul tău.

20 Și Isaac zise cătră fiul său: Cum ai putut găsi așa de curând, fiul meu? Și el zise: Domnul Dumnezeul tău mi-l aduse înainte.

21 Și Isaac zise cătră Iacob: Apropie-te, ca să te pipăi, fiul meu! dacă ești fiul meu Esau, au nu.

22 Și Iacob se apropiè de Isaac, părintele său, și el îl pipăi, și zise: Vocea este vocea lui Iacob, iar mânile acestea sunt mânile lui Esau.

23 Și el nu-l cunoscù pre dânsul, căci mânile lui erau păroase, ca mânile fratelui său Esau; și-l binecuvântă pre el.

24 Și mai întâiu îi zise lui: Au tu ești fiul meu Esau? Iar el îi zise: Eu sunt.

25 Și-i zise: Adă-mi să mănânc din vânatul tău, fiul meu, ca să te binecuvinteze sufletul meu. Și el îi aduse, și părintele lui mâncă; și-i mai dete și vin, și băù.

26 Și Isaac, părintele lui, zise cătră dânsul: Apropie-te, rogu-te, și mă sărută, fiul meu. Și el se apropie, și-l sărută.

27 Și mirosind Isaac mirosul vestmintelor sale, îl binecuvântă și zise: Iată, mirosul fiului meu este ca și mirosul unei câmpii pre care Domnul a binecuvântat-o.

28 Dumnezeu să-ți dea ție din roua cerului, și din grăsimea pământului, și îndestulare de grâu și de must:

29 Popoarele să-ți servească ție, și națiunile să se prostearnă înaintea ta! Să fii stăpân fraților tăi, și fiii mumei tale să se prostearnă înaintea ta; Blestemat să fie cel ce te va blestemà, și binecuvântat să fie cel ce te va binecuvântà.

30 Și după ce sfârși Isaac de a binecuvântà pre Iacob, și Iacob abià ieșind dinaintea părintelui său, iată, Esau fratele lui se întorceà dela vânătoarea sa.

31 Că gătind și el bucate gustoase, le aduse părintelui său, și-i zise: Părintele meu, scoală-te, și mănâncă din vânatul fiului tău, ca să mă binecuvinteze sufletul tău.

32 Atunci îi zise Isaac părintele său: Cine ești tu? iar el răspunse: Eu sunt Esau, întâiu-născutul tău fiu.

33 Atunci spăimântându-se Isaac, tremură foarte, și zise: Cine este deci cel ce prinse vânatul, și-mi aduse, și eu mâncai din toate mai înainte de a veni tu, și eu îl binecuvântai: Și binecuvântat va și fi.

34 Și auzind Esau cuvintele părintelui său, strigă cu voce tare și amărîtă foarte, și zise părintelui său: Binecuvintează-mă și pre mine, părintele meu!

35 Iar el îi zise: A venit fratele tău cu înșelăciune, și a luat binecuvântarea ta.

36 Atunci zise Esau: Cu tot dreptul se numește el Iacob, căci acum a doua oară mă înșelă: el îmi luă întâiu-nașterea, și acum îmi luă și binecuvântarea. Mai zise el: N'ai păstrat și pentru mine vre-o binecuvântare?

37 Și Isaac răspunse lui Esau, și-i zise: Iată, Domn l-am pus pre el preste tine, și pre toți frații săi i-am dat lui de servi, și cu grâu și cu must l-am dăruit pre el: acum ce mai pot face pentru tine, fiul meu?

38 Și Esau zise părintelui său: Numai această singură binecuvântare ai tu, părintele meu? binecuvântează-mă și pre mine, părintele meu! Și înălțându-și Esau vocea sa, plânse.

39 Atunci Isaac, părintele său, îi răspunse, și zise: Iată de-parte de pământ gras, și de roua cerului de sus, va fi locuința ta:

40 și cu sabia ta vei trăi; și fratelui tău vei servi: dar că va veni timpul, când făcându-te stăpân, vei lepăda jugul lui de pe grumazul tău.

41 Și Esau urî pre Iacob pentru binecuvântarea, cu care părintele său îl binecuvântase: și zise Esau în inima sa: Zilele de bocet pentru părintele meu se apropie; și atunci voiu ucide pre Iacob fratele meu.

42 Și cuvintele lui Esau, fiul său cel mai mare, fură spuse Rebecei; și ea trimese să cheme pre Iacob, fiul ei cel mai mic, și-i zise lui: Iată, Esau fratele tău vrea să-și răsbune asupra ta, și să te ucidă.

43 Acum dar, fiul meu, ascultă vocea mea: scoală-te și fugi la Laban fratele meu, în Haran;

44 Și rămâi la dânsul, până ce va trece furia fratelui tău;

45 Până ce va trece mânia fratelui tău asupra ta, și el va fi uitat cele ce tu i-ai făcut lui: atunci eu voiu trimite, și te voiu aduce de acolo. Pentru ce să mă lipsesc de voi amândoi tot într'o zi.

46 Și Rebeca zise cătră Isaac: Mi-s'a urît viața din cauza acestor fete Hetiene! Dacă Iacob își va lua de femeie pre vre-una dintre fetele dintr'această țară, atunci ce-mi mai folosește viața?

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.