Eterniseed

Geneza 3

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și șerpele erà cel mai viclean din toate animalele pământului, pre care le-a fost făcut Domnul Dumnezeu; și el a zis cătră femeie: Ce, se poate ca Dumnezeu să fie zis, ca voi să nu mâncați din toți pomii grădinei!...

2 Și zise femeia cătră șerpe: Din fructele pomilor grădinei putem mâncà;

3 Dar din fructele pomului, cel din mijlocul grădinei, a zis Dumnezeu: Dintr'însul să nu mâncați, nici să vă atingeți de dânsul, ca să nu muriți.

4 Și șerpele a zis cătră femeie: Nu veți muri;

5 Că Dumnezeu știe, că în ziua în care veți mâncà dintr'însul, se vor deschide ochii voștri, și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.

6 Și văzù femeia, că fructul pomului este bun la mâncare și plăcut ochilor, și de dorit pomul spre a face înțelept, și luă ca din fructul lui, și mâncă; și dete și bărbatului ei împreună cu dânsa, și el mâncă.

7 Și se deschiseră ochii la amândoi, și cunoscând că erau goi, prinseră frunze de smochin și-și făcură pestelce.

8 Și ei auziră vocea Domnului Dumnezeu, umblând în recoarea zilei prin grădină; și Adam și femeia sa se ascunseră dela fața Domnului Dumnezeu printre arborii grădinii.

9 Și Domnul Dumnezeu strigă pre Adam, și îi zise: Unde ești?

10 Și el răspunsă: Vocea ta o auzii în grădină, și mă temui, pentru că sunt gol; și mă ascunsei.

11 Și el zise: Cine ți-a spus ție că ești gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care'ți poruncii ca să nu mănânci?

12 Și Adam zise: Femeia pre care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom, și am mâncat.

13 Și Domnul Dumnezeu zise cătră femeie: Pentru ce ai făcut aceasta? Iar femeia a zis: Șerpele m'a amăgit, și am mâncat.

14 Și Domnul Dumnezeu zise șerpelui: Fiindcă tu ai făcut aceasta, blestemat să fii tu între toate animalele și între toate fiarele pământului; pe pântecele tău vei umblà, și pulbere vei mâncà în toate zilele vieții tale.

15 Și dușmănie voiu pune între tine și între femeie, și între seminția ta și între seminția ei; aceasta va zdrobì capul tău, și tu îi vei împunge călcâiul ei.

16 Și cătră femeie zise: Voiu înmulți durerile sarcinei tale; tu cu durere vei naște fii, și dupre bărbatul tău vor fi dorințele tale, și el te va stăpânì.

17 Și cătră Adam zise: Fiindcă tu ai ascultat de vocea femeiei tale, și ai mâncat din pomul, despre care ți-am poruncit, zicând: Dintr'însul să nu mănânci, blestemat să fie pământul din cauza ta, cu dureri vei mânca dintr'însul în toate zilele vieței tale:

18 Spini și pălămidă îți va crește ție, și vei mânca iarba câmpului;

19 Întru sudoarea feței tale vei mânca pâne, până ce te vei întoarce în pământul din care ești luat: că țărână ești, și în țărână te vei întoarce.

20 Și Adam chemă numele femeiei sale Eva: că fu muma tuturor celor vii.

21 Și Domnul Dumnezeu făcu lui Adam și femeiei sale tunici de piele, și-i îmbrăcă pre ei.

22 Și Domnul Dumnezeu zise: Iată Adam se făcu ca unul din noi, cunoscând binele și răul; dar ca nu cumva să întindă mâna sa, și să ia și din pomul vieței, și mâncând să trăească în etern:

23 Deaceea Domnul Dumnezeu îl scoase pre el afară din grădina Eden, ca să lucreze pământul din care fu luat.

24 Așà alungă el pre Adam: și despre răsăritul grădinii Eden puse Cherubimi, și flacăra sabiei ce se învârtià, ca să păzească calea la pomul vieței.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.