1 Şi Rachela văzând că nu face copii lui Iacob, Rachela pismuì pre soră-sa, şi zise lui Iacob: Dă-mi copii! iar de nu, eu mor.
2 Şi Iacob se aprinse de mânie asupra Rachelei, şi zise: Nu cumvà sunt eu în locul lui Dumnezeu, care ţi-a oprit fruptul pântecelui?
3 Şi ea zise: Iată serva mea Bilha! întră la dânsa, ca să nască pe genunchii mei, şi ca să am copii printr'însa.
4 Şi ea-i dete lui pre Bilha, serva sa, de femeie; şi intră la dânsa Iacob.
5 Şi Bilha concepù, şi născù lui Iacob fiu.
6 Şi Rachela zise: Dumnezeu a fost mie judecător şi a ascultat vocea mea, şi mi-a dat fiu; pentru aceea chemă numele lui Dan.
7 Şi Bilha, serva Rachelei, concepù iarăşi, şi născù lui Iacob al doilea fiu.
8 Şi zise Rachela: Luptă mare mă luptai în contra surorei mele, şi o învinsei şi ea chemă numele lui Neftali.
9 Atunci Lea văzând, că a încetat de a mai naşte, luă pre Zilpa, serva sa, şi dete lui Iacob de femeie.
10 Şi Zilpa, serva Leei, născù lui Iacob fiu.
11 Şi Lea zise: Noroc vine; şi ea chemă numele lui Gad.
12 După aceea Zipla, serva Leei, mai născù lui Iacob pe al doilea fiu.
13 Şi Lea zise: Ferice de mine! căci pre mine mă vor fericì femeile; şi chemă numele lui Asser.
14 Şi Ruben mergând la câmp, în timpul secerişului de grâu, află acolo mandragoare, şi le aduse Leei, mumei sale. Și Rachela zise cătră Lea: "Dă-mi, rogu-te, și mie din mandragoarele fiului tău.
15 Iar ea-i răspunde: "Puțin este, că mi-ai luat pre bărbatul meu, și vrei să iei și mandragoarele fiului meu? Atunci îi zise Rachela: Bine dar, culce-se el cu tine și în noaptea aceasta pentru mandragoarele fiului tău.
16 Iar seara, când venì Iacob dela câmp, Lea îi ieși înainte, și-i zise: Intră la mine, căci te-am cumpărat cu madragoarele fiului meu. Și el se culcă cu dânsa și în noaptea aceea.
17 Și Dumnezeu ascultă pre Lea, și ea concepù, și născù lui Iacob pre al cincilea fiu.
18 Și zise Lea: Dumnezeu mi-a dat răsplătirea mea, pentru că eu dădui pre serva mea bărbatului meu. Și ea chemă numele lui Isahar.
19 Și Lea concepù iarăși și născù lui Iacob pre al șaselea fiu.
20 Și Lea zise: Cu dar frumos mă dăruì Dumnezeu; acum bărbatul meu va locuì cu mine, căci i-am născut lui șase fii! Și ea chemă numele acestuia Zebulon.
21 Și după aceasta născù ea fată, și chemă numele ei Dina.
22 Și Dumnezeu își aduse aminte și de Rachela, și o ascultă pre ea, și deschise matricea ei.
23 Și ea concepù și născù fiu, și zise: Dumnezeu ridică de deasupra mea ocara mea.
24 Și numele lui îl chemă Iosif, zicând: Dumnezeu să-mi adaoge și alt fiu.
25 Și născând Rachela pre Iosif, zise Iacob cătră Laban: Lasă-ma ca să mă duc înapoi la locul meu și la pământul meu.
26 Dă-mi femeile mele, pentru care ți-am servit, și copiii mei, ca să merg; că tu știi serviciul meu, care ți-l-am făcut.
27 Și Laban îi răspunse: Fie, rogu-te, ca eu să aflu har înaintea ta! Eu cunosc bine, că Dumnezeu m'a binecuvântat pentru tine.
28 Și zise: Hotărăște-mi tu simbria ta, și eu ți-o voiu da.
29 Și el răspunse: tu știi, cum ți-am servit, și ce au devenit vitele tale cu mine.
30 Căci erà puțin ce aveai mai înainte de a venì eu la tine, și acum s'a înmulțit foarte, și Domnul te-a binecuvântat cu venirea mea la tine. Și acum când să fac și eu ceva pentru casa mea?
31 Și Laban zise: Ce să-ți dau ție. Și Iacob răspunse: Nimica să nu-mi dai; dar dacă-mi vei face mie aceasta, eu iarăși voiu paște oile tale, și ți-le voiu păzi.
32 Eu astăzi voiu trece prin toată turma ta, despărțind de acolo toată oaia pestriță și pătată, și tot mielul sein dintre mei, și tot aceeace este pătat și pestriț între capre; și aceasta să fie simbria mea.
33 Și așa în viitor dreptatea mea va mărturisi pentru mine, când vei venì, ca să-mi recunoști simbria mea: tot ce nu va fi pestriț și pătat între capre și sein între mei se va socoti ca furat, de se va aflà la mine.
34 Și Laban zise: Ei bine! fie dupre cuvântul tău!
35 Și el în ziua aceea despărțì țapii cei bălțați și pătați, și toate caprele cele pestrițe și pătate, toate care aveau ceva alb, și pre tot ce erà sein între mei; și le dete în mânile fiilor săi.
36 Și Laban puse cale de trei zile între sine și între Iacob. Și Iacob pășteà oile cele rămase ale lui Laban.
37 Și Iacob luă nuele verzi de plop, de migdal și de paltin, și despoindu-le de scoarță, făcù pre ele crestături albe, de se vedeà albul cel depe nuele.
38 Și el nuelele, pre care le curățise de scoarță, le puse înaintea turmelor, în rupturile de apă și în adăpătoarele, unde veniau oile să bea, și acestea se înfierbântau, când veniau să bea.
39 Și concepeau oile, uitându-se la nuele, și fătau bălțate, pestrițe și pătate.
40 Și Iacob despărțià micii aceștia, și înturnà fețele oilor din turma lui Laban cătră cele seine și bălțate; și turmele lui le puneà la o parte, și nu le amestecà cu turmele lui Laban.
41 Și a fost, că, decâte ori oile cele mai tari aveau să conceapă, Iacob punea nuelele în rupturi, înaintea ochilor oilor, pentru ca ele să conceapă, uitându-se la nuele.
42 Și de erau oile mai slabe, el nu punea nuelele; și așa cele slabe deveniau ale lui Laban, iar cele tari ale lui Iacob.
43 Astfel omul acesta crescu foarte, și avù multe turme și servi și serve, și camile și asini.