1 Și auzì Iacob cuvintele fiilor lui Laban, cari ziceau: Iacob a luat toate ce avù părintele nostru, și din ceea-ce erà a părintelui nostru își agonisì el toată avuția aceasta.
2 Și văzù Iacob fața lui Laban, și iată, că nu erà cătră dânsul ca ieri și ca alaltăieri.
3 Și Domnul zise cătră Iacob: Întoarce-te la pământul tău și la locul nașterii tale, și eu voiu fi cu tine.
4 Și trimise Iacob și chemă pre Rachela și pre Lea la câmp la turma lui,
5 Și le zise: Eu văd, că fața părintelui nostru, nu mai este cătră mine ca ieri și alaltăieri. Dar Dumnezeul părintelui meu a fost cu mine;
6 Și voi știți, că eu servii părintelui vostru cu toată puterea mea;
7 Și părintele vostru m'a înșelat, și mi-a schimbat simbria mea de zeceori; însă Dumnezeu nu-l lăsă pre dânsul să-mi facă nici un rău:
8 Când îmi zise el: Cele pestrițe vor fi simbria ta, atunci toată turma fătă pestrițe; și când zise el: Cele bălțate vor fi simbria ta; atunci toate oile fătă bălțate.
9 Și așa Dumnezeu luă turmele părintelui vostru și le dete mie.
10 Și se întâmplă pe timpul conceperii turmelor, că eu înălțai ochii mei, și văzuiu în vis: Și iată berbecii, cari săriau pe turme erau bălțați, pestriți și pătați.
11 Atunci îngerul lui Dumnezeu îmi zise în vis: Iacob! și eu îi zisei: Iată-mă!
12 Și el zise: Ridică-ți ochii și vezi; toți berbecii, cari sar pe oi, sînt bălțați, pestriți și pătați; căci eu văd toate câte-ți face ție Laban.
13 Eu sînt Dumnezeul din Beth-el, unde ai uns tu stâlpul, unde tu-mi făcuși mie vot; acum scoală-te, ieși din acest pământ, și te întoarce înapoi la pământul nașterii tale.
14 Și Rachela și Lea răspunseră, zicând: Oare mai avem noi parte și moștenire în casa părintelui nostru?
15 Au n'am fost noi de el socotite ca străine, fiindcă ne-a vândut pre noi? Da, au nu ne-a mâncat el pre noi și argintul nostru?..
16 Căci toată avuția care o luă Dumnezeu dela părintele nostru, a noastră este și a copiilor noștri. Așa dar fă toate câte ți-a-zis Dumnezeu.
17 Atunci se sculă Iacob, și își puse copiii săi și femeile sale pe cămile.
18 Și luă de acolo toate vitele sale, și toate averile sale, pre care le câștigase; vitele sale pre care le agonisise în Padan-Aram, ca să meargă la Isaac, părintele seu, în pământul Canaan.
19 Că Laban s'a fost dus, ca să-și tunză oile. Și Rachela fură Terafimii părintelui ei.
20 Și Iacob amăgì inima lui Laban, Sirianul; că nu i-a spus, că el are să fugă.
21 Și așa fugì el cu toate ale sale, și sculându-se, trecù fluviul Eufrat, îndreptându-și calea sa spre muntele Galaad.
22 Și a treia zi spuseră lui Laban, că Iacob ar fi fugit.
23 Și el luând pre rudele sale cu sine, îl urmări cale de șapte zile, și-l ajunse la muntele Galaad.
24 Dar Dumnezeu se arătă lui Laban, Sirianul, noaptea în vis, și-i zise: Ferește-te, ca nu cumvà să vorbești cu Iacob nici bine nici rău.
25 Și Laban ajunse pre Iacob, când Iacob își intinsese corturile sale pe munte. Și Laban intinse pre ale sale cu rudele sale in muntele Galaad.
26 Și Laban zise lui Iacob; Ce ai făcut, de mi-ai înșelat inima, și fetele mele le-ai dus, ca pre niște prinse în resbel?
27 Pentru ce fugiși într'ascuns, și plecași pe furiș dela mine? și dece nu mi-ai spus? ca eu să te fi lăsat cu bucurie, cu cântece, cu timpane și cu citare.
28 Și nu m'ai lăsat să sărut pre nepoții mei și pre ficele mele? Acum nebunește ai lucrat.
29 Și eu ași aveà puterea în mână a vă face vouă rău: însă Dumnezeul părintelui vostru mi-a vorbit astă noapte, zicând: Ferește-te, ca să nu vorbești cu Iacob nici bine nici rău.
30 Și acum că ai plecat, pentru că cu dor ai dorit de casa părintelui tău; pentru ce mi-ai furat zeii mei?
31 Și Iacob răspunse, și zise lui Laban: Căci mă temeam, și cugetam poate că tu vei răpì fetele tale dela mine?
32 Dar acela la care vei aflà tu zeii tăi să nu trăească. Cercetează aici în fața rudelor noastre, ce este la mine din ale tale, și să ți-le iei. Căci Iacob nu știà, că Rachela îi furase.
33 Atunci Laban intră în cortul lui Iacob și în cortul Leei, și în cortul amândoror servelor, și nu găsi. Și ieșind din cortul Leei, intră în cortul Rachelei.
34 Iar Rachela luase zeii, și-i pusese în șeaua unei cămile, și ședeà deasupra lor. Iar Laban căută tot cortul, dar nu găsì.
35 Și Rachela zise cătră părintele ei: Să nu pară rău domnului meu! căci nu mă pot sculà înaintea ta, fiindcă datina femeilor mi-a sosit. Și el căută, și nu găsì Terafimii.
36 Atunci se mâniè Iacob, și se certă cu Laban, și Iacob răspunse și zise lui Laban: Care este crima mea? care este păcatul meu, de mă urmărești cu atâta aprindere?
37 Tu ai căutat toate lucrurile mele: ce-ai găsit din toate uneltele casei tale? Pune-le aici înaintea fraților mei și a fraților tăi, ca ei să judece între noi amândoi.
38 În cei douăzeci de ani, câți am petrecut la tine, oile tale și caprele tale n'au rămas sterpe, și berbecii turmelor tale nu i-am mâncat.
39 Pre cea sfâșiată de fiare, a casă nu ți o-am adus, paguba aceea eu o-am suferit: tu din mâna mea cereai orice se furà ziua, și orice se furà noaptea.
40 Unde eram, ziua mă mâncà căldura, și noaptea gerul, și somnul fugià din ochii mei.
41 Așà servii eu douăzeci de ani în casa ta: patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, și șase ani pentru vitele tale; și tu simbria mea mi-ai schimbat-o de zeceori.
42 Dacă Dumnezeul părintelui meu, Dumnezeul lui Abraam, și teama lui Isaac, n'ar fi fost cu mine, tu acum m'ai fi trimes dela tine cu mâna goală. Dar Dumnezeu a căutat la întristarea mea, și la osteneala mânilor mele, și deaceea te mustră în noaptea trecută.
43 Și Laban răspunzând lui Iacob, îi zise: Aceste fice sunt ficele mele, și acești fii sunt fiii mei, și aceste oi sunt oile mele, și tot ce vezi tu este al meu. Și ce mai pot acum face ficelor mele sau fiilor lor, pre cari i-au născut?
44 Acum dar vino să facem legământ, eu și tu, care să fie de mărturie între mine și între tine.
45 Atunci Iacob luă o piatră, și o puse stâlp.
46 Și Iacob zise rudelor sale: Adunați pietre! și ei adunară pietre, și le făcură movilă; și mâncară acolo deasupra movilei.
47 Și Laban o numi: Iegar Sahaduta, iar Iacob o numi: Galaad.
48 Și Laban zise: Această movilă să fie astăzi mărturie între mine și între tine! Deaceea el chemă numele ei Galaad;
49 Și Mișpa, pentru că Laban zise: Domnul va veghià asupra mea și asupra ta, când vom fi despărțiți unul de altul.
50 Dacă tu vei asuprì pre fetele mele, și dacă vei luà și alte femei afară de fetele mele, deși nu este nimenea între noi, dară vezi, că Dumnezeu este martor între mine și între tine.
51 Și mai zise Laban lui Iacob: Iată această movilă, și iată acest stâlp, care l-am ridicat între mine și între tine.
52 Această movilă să fie mărturie și acest stâlp să fie mărturie, că nici eu nu voiu trece această movilă la tine; nici tu nu vei trece această movilă și acest stâlp la mine, spre a face rău.
53 Dumnezeul lui Abraam, și Dumnezeul lui Nahor, să fie judecător între noi, Dumnezeul părinților lor! Și Iacob jură pe teama lui Isac, părintele său.
54 Și Iacob junghiă jertfă pe munte, și chemă pre rudele sale să mănânce pâne; și ei mâncând pâne, rămaseră preste noapte în munte.
55 Și a doua zi, sculându-se Laban de dimineață, sărută pre nepoții săi și pre fetele sale, și binecuvântându-i pre ei, se duse. Și Laban se întoarse la locul său.