Eterniseed

Geneza 32

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și plecă Iacob în calea sa, și îngerii lui Dumnezeu îl întâmpinară.

2 Și Iacob îndată ce-i văzù zise: Aceasta este oastea lui Dumnezeu; și chemă numele locului aceluia: Mahanaim.

3 Și Iacob trimise înaintea sa soli la Esau, fratele său în pământul Seir, ținutul Edom.

4 Și dându-le lor ordin, le zise: Așà veți zice către Esau, Domnul meu: Așà zice Iacob, servul tău: Eu petrecui la Laban, și rămăsei până acum;

5 Și agonisii boi și asini, oi și servi și serve; și acum trimit pre oamenii mei, ca să spună domnului meu, ca să aflu har în ochii tăi.

6 Și trimișii întorcându-se la Iacob, ziseră: Noi am mers la fratele tău, la Esau, și iată, el îți vine întru întâmpinare, și cu dânsul patru sute de bărbați.

7 Și Iacob se temù foarte, și se turbură; și el despărți pre oamenii, cari erau cu dânsul, și oile și boii și cămilele, în două cete;

8 Și zise: De va venì Esau la una din aceste cete, și o va bate, atunci cealaltă ceată, ce a rămas, să scape.

9 Și Iacob zise: Dumnezeul părintelui meu Abraam, și Dumnezeul părintelui meu Isaac! Doamne, care mi-ai zis: Întoarce-te în pământul tău și la locul nașterii tale, și-ți voiu face ție bine:

10 Eu sunt mai mic decât cea mai mică din toate îndurările, și de tot adevărul care tu le-ai arătat servului tău; că eu trecui numai cu toiagul meu preste acest Iordan, și acum m'am făcut în două cete.

11 Scapă-mă, rogu-te, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, că mă tem de dânsul, ca nu cumva să vină și să mă bată pre mine, pre mumă împreună cu copiii;

12 Că tu ai zis: cu adevărat voiu face ție bine, și voiu face, ca seminția ta să fie ca nisipul mării, care nu se poate numără de mulțimea lui.

13 Și el mase acolo în noaptea aceea, și luă din tot aceea ce-i căzù în mână, ca să facă dar lui Esau, fratele său:

14 Capre, două sute; țapi, douăzeci; oi, douăzeci; și berbeci, douăzeci;

15 Cămile alăptătoare, treizeci, cu mânzii lor; vaci, patruzeci; și junci, zece; asine, douăzeci; și asini, zece.

16 Și el dete în mâna servilor săi toată turma deosebi; și zise servilor săi: Treceți înaintea mea, și lăsați câtăva depărtare între turmă și turmă.

17 Și celui d'întâiu poruncì, zicând: De te va întâlnì Esau, fratele meu, și te va întrebà, zicând: Al cui ești tu? și unde mergi? și pentru cine sunt aceste de dinaintea ta?

18 Atunci tu să-i zici: Al servului tău Iacob; acesta e dar trimis domnului meu Esau, și iată și el vine după noi!

19 Tot astfel poruncì și celui de al doilea și celui de al treilea, și tutulor cari mergeau după turmele acelea, zicându-le: Tot cu asemenea cuvinte să vorbiți lui Esau, când îl veți întâlni.

20 Și veți mai zice: Iată și servul tău Iacob vine în urma noastră; Că el zise: Eu voiu împăcă pre dânsul prin acest dar ce merge înaintea mea, și apoi voiu vedea fața lui; poate mă va primi.

21 Și așa darurile trecură înaintea lui, iar el mase în noaptea aceea în tabără.

22 Și el se sculă în noaptea aceea, și luă pre cele două femei ale sale, și pre cele două serve ale sale, și pre cei unsprezece copii ai săi, și †trecù vadul pârăului Iabbok;

23 Și după ce-i luă pre ei, și-i trecù acest pârău, apoi trecù și ce mai aveà.

24 Și Iacob rămase singur; și un om se luptă cu dânsul până la zori de ziuă;

25 Și văzând acest om, că pre Iacob nu-l poate învinge, îl apucă de încheietura coapsei lui, și se scrântì încheietura coapsei lui Iacob, pre când se luptă cu dânsul.

26 Și-i zise acela: Lasă-mă, să mă duc, că se luminează de ziuă. Iar Iacob îi zise: Nu te las, de nu mă vei binecuvântà.

27 Și-i zise: Cum îți este numele? și el îi răspunse: Iacob.

28 Și-i zise: Numele tău nu se va mai chemà Iacob, ci Israel, că tu te-ai luptat cu Dumnezeu și cu oameni, și ai învins.

29 Și Iacob întrebă, zicând: Spune-mi, rogu-te, numele tău; și acela zise: Pentru ce mă întrebi de numele meu? și el îl binecuvântă acolo.

30 Și Iacob chemă numele acelui loc: Peniel că, zise el: Văzui pre Dumnezeu față în față, și s'a mântuit sufletul meu.

31 Și răsărià soarele, când treceà el de Peniel, și el schiopătà de coapsa sa.

32 Deaceea fiii lui Israel nu mănâncă nici până în ziua de astăzi mușchiul nervului, care se află la încheietura coapsei, căci acel om apucase pre Iacob de mușchiul nervului dela încheietura coapsei.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.