Eterniseed

Geneza 37

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Şi Iacob locuì în pământul, unde a petrecut părintele său ca pribeag, în pământul Canaan.

2 Şi aceasta este istoria lui Iacob: Iosif erà de şaptesprezece ani, şi păşteà turmele cu fraţii săi, fiind tânăr cu fiii Bilhei şi ai Zilpei, femeile părintelui său. Şi Iosif spuneà părintelui său vorbele cele rele ale lor.

3 Şi Israel iubià pre Iosif mai mult decât pre toţi fiii săi, că el erà fiu al bătrâneţelor sale; şi-i facù lui haină pestriţă.

4 Şi fraţii săi văzând, că părintele lor îl iubeşte pre el mai mult decât pre toţi fraţii lui, îl urau, şi nici vorbă bună nu puteau vorbì cu dânsul.

5 Şi Iosif visă un vis, şi-l spuse fraţilor săi: şi pentru aceasta ei îl urîră şi mai mult.

6 Şi el le zise lor: Ascultaţi, rogu-vă, visul meu, pre care l-am visat:

7 Iată! noi legam snopi pe câmp, și iată snopul meu se ridică, și sta drept; și snopii voștri, înconjurându-l, se înclinară înaintea snopului meu.

8 Și frații săi ziseră cătră dânsul: Au nu cumvă tu vrei să te faci rege preste noi, și să domnești preste noi? Și ei îl uriră și mai mult pentru visurile lui și pentru cuvintele lui.

9 Și el mai visă și alt vis, și-l spuse și pre acesta fraților săi, și zise: Iată mai visai un vis: și iată soarele și luna și unsprezece stele se închinară mie.

10 Și spunând el aceasta părintelui său și fraților săi, îl mustră părintele său, și-i zise: Ce fel de vis este acesta, pre care-l visași tu? Nu cumvă să venim noi, eu și muma ta și frații tăi, să ne plecăm ție la pământ?

11 Și frații săi îl invidiau, iar părintele său ținu aceste cuvinte întru sine.

12 Și mergând odinioară frații săi să pască oile părintelui lor la Șechem,

13 Zise Israel cătră Iosif: Au frații tăi nu pasc vite la Șechem? Vino să te trimit la dânșii.

14 Și el îi zise: Iată-mă! Și-i zise: Du-te de vezi, dacă frații tăi și vitele sunt bine, și-mi adă cuvânt. Și-l trimise pre dânsul din valea Hebron, și el veni la Șechem.

15 Și-l află pre el un bărbat, și iată el rătăcià pe câmp, și bărbatul îl întrebă pre el, zicând: Ce cauți?

16 Și el răspunse: Pre frații mei caut: spune-mi, rogu-te, unde pasc?

17 Și bărbatul zise: Ei plecară de aici; căci îi auzii zicând: Să mergem la Dothan. Și Iosif se duse după frații săi, și-i află la Dothan.

18 Și ei îl văzură de departe. Și până a nu se apropià el de dânșii, ei făcură plan viclean în contra lui, ca să-l omoare.

19 Și ei ziceau unul cătră altul: Iată! Visătorul acela vine;

20 Veniți dar să-l omorîm, și să-l aruncăm într-una din aceste cisterne; și vom zice: Fiara rea l-a mâncat pre dânsul: și vom vedeà ce vor fi visurile lui.

21 Acestea auzind-le Ruben, îl scăpă din mânele lor; căci zise: Să nu îl omorîm pre dânsul!

22 Și Ruben le zise lor: Să nu vărsați sânge, ci-l aruncați în cisterna aceasta, cea în pustiu, iar mâna voastră nu o puneți pe dânsul; căci cercà să-l scape pre el din mânile lor, și să-l dea părintelui său.

23 Și Iosif îndată ce ajunse la frații săi, ei îl desbrăcară de haina sa, de haina cea pestriță, depe dânsul;

24 Și ei apucându-l, îl aruncară în cisternă; și cisterna erà deșeartă, nu erà apă într’însa.

25 Apoi ei se așezară, ca să mănânce pâne, și râdicându-și ochii, se uitară, și iată caravană de Ișmaeliți venind dela Galaad, și cămilele lor încărcate de tămâie și de balsam și de smirnă; și mergeau ca să le ducă la Egipet.

26 Și Iuda zise cătră frații săi: Ce folos nouă că vom ucide pre fratele nostru, și-i vom ascunde sângele său?

27 Veniți să-l vindem pre el acestor Ișmaeliți, și mânile noastre să nu fie pe el, că este fratele nostru, carnea noastră; și frații lui îl ascultară.

28 Și trecând bărbații, neguțători Madianiți, ei traseră și scoaseră pre Iosif din cisternă, și-l vândură Ișmaeliților cu douăzeci de arginți, și aceștia duseră pre Iosif în Egipet.

29 Iar Ruben întorcându-se la cisternă, iată Iosif nu erà în cisternă; și-și sfâșiè vestmintele sale.

30 Și el se întoarse la frații săi, și zise: Băiatul nu este, și eu unde să mă duc?

31 Atunci ei luară haina lui Iosif, și junghiind un țap, muiară haina în sânge;

32 Și trimiseră haina cea pestriță, ca să o ducă părintelui lor, zicând: Aceasta aflarăm, cunoaște de este haina fiului tău au nu?

33 Și el o cunoscù, și zise: Haina fiului meu este; O fiară rea îl mâncă pre dânsul: Iosif este sfâșiat!

34 Și rupându-și Iacob vestmintele sale, își puse sac preste coapsele lui, și plânse pre fiul său zile multe.

35 Și toți fiii săi și toate fetele sale se sculară ca să-l mângăie, iar el refuză mângăiere, zicând: Plângând mă voiu coborî la fiul meu în mormânt! Așà îl plânse pre el părintele său.

36 Și Madianiții îl vândură în Egipt lui Potifar, dregătorul lui Faraon, capul gardei domnești.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.