1 Și Iosif fiind dus în Egipt, Potifar dregătorul lui Faraon, și capul gardei domnești, bărbat Egiptean, îl cumpără dela Ismaeliți, cari-l aduseră pre dânsul acolo.
2 Și Dumnezeu erà cu Iosif, și erà om carele prosperà întru toate; și erà în casa stăpânului său, a Egipteanului.
3 Și stăpânul său văzând, că Dumnezeu este cu dânsul, și că toate câte el făceà, Dumnezeu le face să prospereze în mânile lui;
4 Află Iosif har în ochii lui, și el îi servià lui. Și-l puse pre dânsul preste casa sa; și toate câte aveà el le dete în mâna lui.
5 Și din timpul cel l-a pus pre el preste casa și preste toate câte aveà el, Dumnezeu binecuvântă casa Egipteanului pentru Iosif; și binecuvântarea Domnului erà preste toate ce aveà el acasă și la câmp.
6 Așà lăsă el în mânile lui Iosif toate câte aveà, și nu știà nimic ceeace el aveà, decât numai pânea care o mâncà. Și Iosif erà frumos la chip, și frumos la față.
7 Și după acestea femeia stăpânului său își înălță ochii săi spre Iosif, și-i zise: Culcă-te cu mine!
8 El însă refuză, și zise femeiei stăpânului său: Iată stăpânul meu nu știe nimic ce este în casa lui, ci toate câte le are el, le-a dat în mâna mea.
9 Nu este mai mare în casa aceasta decât mine, și nimic nu mi-a oprit decât pre tine, fiindcă tu ești femeia lui: cum dară să fac eu acest rău atât de mare, și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?
10 Și ea vorbea cu Iosif în toate zilele, dară el nu o ascultă, să se culce lângă dânsa, nici să fie cu ea.
11 Și se întâmplă într'una din zile, că Iosif intră în casă, ca să-și facă lucrurile lui, și nefiind nimenea din oamenii casei în casă,
12 Ea îl apucă de vestmânt, și-i zise: culcă-te cu mine! iar el, lăsându-și vestmântul în mânile ei, fugi și ieși afară.
13 Atunci văzând ea, că el își lăsă vestmântul său în mâna ei, și fugi afară,
14 Strigă pre oamenii casei, și le zise lor: Vedeți, el ni-a adus în casă un bărbat Ebreu, ca să-și bată joc de noi! El venì la mine, ca să se culce cu mine; dară eu strigaiu cu voce tare;
15 Și auzând el, că eu înălțaiu vocea și strigaiu, își lăsă vestmântul său lângă mine, și fugind ieși afară.
16 Și ea ținu vestmântul lui lângă dânsa, până ce venì stăpânul său în casă.
17 Apoi ea spuse lui tot acele cuvinte, și zise: Servul Ebreu, pre care l-ai adus nouă, venì la mine, și voi să-și bată joc de mine.
18 Însă, înălțând eu vocea mea și strigând, își lăsă vestmântul său lângă mine, și fugì afară.
19 Și auzind stăpânul său cuvintele ce i-le spuse femeia sa, zicând: Astfel îmi făcù servul tău, se aprinse de mânie.
20 Și stăpânul lui Iosif îl luă pre dânsul, și-l aruncă în închisoare, în locul unde cei închiși ai regelui se țineau, și el erà acolo în închisoare.
21 Dar Dumnezeu erà cu Iosif, și-și revărsă îndurarea sa preste dânsul, și făcu ca el să afle har în ochii mai marelui închisorii
22 dădù în mânile lui Iosif pre toți cei închiși, cei din închisoare, și toate câte ei făceau acolo, el erà cel ce le făceà.
23 Mai marele închisorii nu mai revedeà nimic din toate câte erau date în mânile lui; că Dumnezeu erà cu dânsul, și Dumnezeu făceà ca toate să prospereze câte făceà el.