Eterniseed

Geneza 41

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Și după doi ani de zile se întâmplă, că Faraon visă, și iată el stà lângă fluviu.

2 Și iată din acel fluviu se suiau șapte vaci frumoase la vedere, şi grase la carne; şi păşteau prin mlaştini.

3 Şi iată alte şapte vaci se suiau după acestea din fluviu, urâte la vedere şi macre la carne; şi stăteau lângă celelalte vaci pe marginea fluviului.

4 Şi vacile cele urâte la vedere şi macre, mâncară pre cele şapte frumoase la vedere şi grase.

5 Şi se deşteptă Faraon. Şi adormind iarăşi, visă a două oară: şi iată şapte spice grase şi frumoase ieşiau din un paiu.

6 Şi iată alte şapte spice subţiri şi arse de vântul de răsărit, răsăriau după dânsele.

7 Şi spicele cele subţiri înghiţiră pre cele şapte spice grase şi pline. Şi Faraon se deşteptă, şi iată erà vis.

8 Şi făcându-se dimineaţă, spiritul lui erà turburat, şi trimise se cheme pre toţi magii Egiptului şi pre toţi înţelepţii lui; şi Faraon le spuse visurile lui; dar nimenea nu le putù esplicà lui Faraon.

9 Şi mai marele cuparilor vorbì lui Faraon, zicând: Eu astăzi îmi aduc aminte de păcatele mele:

10 Faraon se mânie contra servilor săi: pre mine mă puse supt pază, în casa capului gardei domneşti, pre mine şi pre mai marele pitarilor.

11 Şi într'o noapte visarăm câte un vis, eu şi el; fiecare dupre însemnarea visului său noi am visat.

12 Şi erà acolo cu noi un tânăr Ebreu, serv al capului gardei domneşti, căruia noi îi spuserăm visurile, şi el ni-le esplică fiecăruia dupre însemnarea visului său.

13 Şi cum ne esplică el, aşa ni-se şi întâmplă; pre mine mă aşeză iarăşi în locul meu, dar pre acela îl spânzură.

14 Şi Faraon trimise, şi chemă pre Iosif, şi ei îl scoaseră curând din temniţă; şi el, răzându-se şi schimbându-şi vestmintele, venì la Faraon.

15 Şi Faraon zise lui Iosif: Eu vis am visat, şi nu este nimenea care să-l esplice; şi am auzit de tine vorbind, că tu înţelegi a esplicà vis.

16 Şi Iosif răspunse lui Faraon, zicând: Nu eu: Dumnezeu va răspunde lui Faraon ceeace-i va fi de bine.

17 Şi Faraon zise lui Iosif: In visul meu, iată eu stam pe marginea fluviului;

18 Şi iată, se suiau din fluviu şapte vaci grase la carne şi frumoase la vedere, şi păşteau prin mlăştini.

19 Şi iată, după dânsele se suiau din fluviu alte şapte vaci slabe şi urâte la vedere foarte, şi uscate la carne, cum n'am mai văzut aşà de urâte în tot pământul Egiptului.

20 Şi vacile cele uscate şi urâte înghiţiră pre cele dintăiu şapte vaci grase.

21 Şi întrară în pântecele lor, fără să se cunoască că ele au întrat; căci ele erau tot aşa de urâte, ca şi mai înainte. Atunci mă deşteptai.

22 Şi văzui iarăşi în somn, şi iată şapte spice pline şi frumoase ieşiau dintr'un pai.

23 Şi iată alte şapte spice subţiri, seci şi arse de vântul de răsărit crescură după dânsele.

24 Şi spicele cele seci înghiţiră pre cele şapte spice frumoase. Şi eu acestea le spusei magilor, dară nici unul nu putù să-mi esplice.

25 Şi Iosif răspunse lui Faraon: Visul lui Faraon este unul. Dumnezeu a arătat lui Faraon cele ce voieşte să facă:

26 Cele şapte vaci frumoase sunt şapte ani, şi cele şapte spice frumoase sunt şapte ani. Visul este tot unul.

27 Şi cele şapte vaci macre şi urâte, care se suiau după dânsele, sunt şapte ani; şi cele şapte spice deşerte, şi arse de vântul de răsărit, sunt şapte ani de foamete.

28 Şi aceasta este ceeace eu zisei lui Faraon; că Dumnezeu ceeace voieşte să facă, arată lui Faraon.

29 Iată, vor venì şapte ani, în care va fi mare belşug în tot pământul Egiptului.

30 Şi după aceştia vor urmà şapte ani de foamete, şi tot acel belşug va fi uitat în pământul Egiptului; că foametea va topì toată ţara.

31 Încât acel belşug nu se va simţi în țară, din cauza foametei ce va venì după dânsa; că va fi foarte grea.

32 Iar încât este, că visul s'a arătat lui Faraon de două ori, este, că lucrul acesta este hotărît de Dumnezeu, și că Dumnezeu curând îl va face.

33 Acum dară să caute Faraon un bărbat înțelept și priceput, pre care să-l pună peste pământul Egiptului.

34 Aceasta să facă Faraon: Să așeze prefecți în țară, și să ia a cincia parte de venit din pământul Egiptului în cei șapte ani de belșug;

35 Și să adune toate bucatele acestor ani buni ce vor urmà; și să strângă grâu supt mâna lui Faraon, bucate în toate cetățile, și să le păstreze.

36 Și aceste bucate vor fi proviziunea țării în cei șapte ani de foamete, cari vor venì în pământul Egiptului; și așa țara nu se va perde de foamete.

37 Și cuvântul acesta plăcù în ochii lui Faraon și în ochii tuturor servilor săi.

38 Și Faraon zise cătră servii săi: Au doară se va găsì om asemenea acestuia, în care este spiritul lui Dumnezeu?

39 Și zise Faraon cătră Iosif: Fiindcă Dumnezeu ție ți-a descoperit toate aceste, nimenea nu este priceput și înțelept ca tine.

40 Tu vei fi mai mare preste casa mea, și de cuvântul tău va ascultà tot poporul meu; eu numai cu tronul voiu fi mai pre sus decât tine.

41 Și mai zise Faraon lui Iosif: Iată te pun preste tot pământul Egiptului.

42 Și Faraon scoțându-și inelul său din mână, îl puse în mâna lui Iosif, și-l îmbrăcă cu vestmintele de in subțire, puse lanț de aur la gâtul său.

43 Și-l suì pre dânsul în carul al doilea dintre ale sale, și lăsă ca să strige înaintea lui: Abrech și-l puse pre dânsul preste tot pământul Egiptului.

44 Și Faraon zise cătră Iosif: Eu sunt Faraon; și fără de voia ta nimenea să nu-și miște mâna sa sau piciorul său în tot pământul Egiptului.

45 Și Faraon chemă numele lui Iosif: Zafnath-Paaneach și-i dete de femeie pre Asenath, fata lui Potifera, preotul din On. Și Iosif ieși ca să vadă pământul Egiptului.

46 Și Iosif aveà treizeci de ani, când sta înaintea lui Faraon, regele din Egipt. Și ieșind el dinaintea lui Faraon, merse prin tot pământul Egiptului.

47 Și pământul produse bucate în cei șapte ani de fertilitate cu mare belșug.

48 Și Iosif în acei șapte ani strânse toate bucatele câte erau în pământul Egiptului, și le așeză prin cetăți; bucatele, câte crescură pe câmpul din prejurul fiecărei cetăți, le puse într'însa.

49 Iosif dară adună grâu mult foarte ca nisipul mării, încât încetară de a-l mai măsurà; că erà fără număr.

50 Și mai înainte de a sosì întâiul an de foamete, lui Iosif se născură doi fii, pre cari îi născù Asenath, fica lui Potifera, preotul din On.

51 Și Iosif chemă numele celui întâiu-născut Manase, căci, zise el, Dumnezeu mă făcù să uit tot necazul meu și toată casa părintelui meu.

52 Și chemă numele celui al doilea Efraim, căci, zise el, Dumnezeu mă făcù să fiu fertil în pământul întristării mele.

53 Și trecură cei șapte ani de belșug, care au fost în pământul Egiptului, și începură a venì cei șapte ani de foamete, după cum prezise Iosif.

54 Și se făcù foamete în toate țările, dară în tot pământul Egiptului erà pâne.

55 În sfârșit și tot pământul Egiptului începù a flămânzì, și poporul strigă cătră Faraon pentru pâne; și Faraon zise cătră toți Egiptenii: Mergeți la Iosif, și faceți ceeace vă va zice el.

56 Și făcându-se foamete preste toată țara, Iosif deschise toate grânarele, și vândù bucate Egiptenilor; că foametea se făcù tare în pământul Egiptului.

57 Și toate țările veniau la Egipt, să cumpere grâu dela Iosif; că foametea erà tare preste tot pământul.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.