1 Şi văzând Iacob, că în Egipt este grâu, zise Iacob cătră fiii săi: Ce vă tot uitaţi unul la altul?
2 Şi le zise: Iată, eu auzii, că în Egipt este grâu de vânzare; pogorâţi-vă acolo şi ne cumpăraţi grâu, ca să trăim şi să nu murim.
3 Şi cei zece fraţi ai lui Iosif se pogorâră la Egipt, ca să cumpere grâu.
4 Dar pre Beniamin, fratele lui Iosif, nu-l trimise Iacob cu fraţii săi; că zicea el: Să nu i-se întâmple cevă nenorocire.
5 Şi fiii lui Israel ajunseră în Egipt, ca să cumpere grâu împreună cu cei ce mai veniseră; că foametea erà în pământul Canaan.
6 Dar Iosif, care erà guvernator în acea ţară, vindeà grâu la tot poporul pământului. Şi veniră fraţii lui Iosif, şi se prosternară lui cu faţa la pământ.
7 Şi Iosif văzù pre fraţii săi, şi-i recunoscù; dar prefăcându-se dinaintea lor, le vorbì aspru, şi lè zise: De unde veniţi? Şi ei ziseră: Din pământul Canaan, ca să cumpărăm grâu.
8 Şi Iosif recunoscù pre fraţii săi, însă ei nu-l recunoscură pre dânsul.
9 Şi Iosif aducându-şi aminte de visurile ce visase despre dânşii, le zise lor: Voi sunteţi spioni, şi aţi venit să vedeţi locurile cele slabe ale ţării.
10 Şi ei răspunseră lui: Nu doamne; ci servii tăi au venit să cumpere bucate.
11 Noi toţi suntem fiii unui singur om; suntem oameni oneşti; servii tăi n'au fost spioni.
12 Şi el le zise: Nu e aşà; ci voi aţi venit să vedeţi locurile cele slabe ale ţării.
13 Şi ei ziseră: Noi, servii tăi, doisprezece eram, toţi fraţi, fiii unui singur om în pământul Canaan; Şi iată, cel mai mic se află astăzi la părintele nostru; şi unul nu mai este.
14 Şi Iosif le zise: Aceasta este ceeace v'am vorbit eu vouă, zicând că sunteţi spioni.
15 Întru aceasta voi veţi fi cercaţi; Pe viaţa lui Faraon voi nu veţi merge de aici, de nu va venì aici fratele vostru cel mai mic.
16 Trimiteţi pre unul din voi, ca să aducă pre fratele vostru, şi voi veţi rămâneà aici închişi, şi prin aceasta se vor cercà cuvintele voastre, dacă vorbiţi adevărul; iar de nu, pe viaţa lui Faraon voi sunteţi spioni.
17 Şi-i puse pre ei supt pază trei zile.
18 Apoi a treia zi zise lor Iosif: Aceasta faceţi; ca să trăiţi, că eu mă tem de Dumnezeu.
19 De sunteţi oameni oneşti, un frate dintre voi să rămână închis în închisoarea unde vă aflaţi, iar voi mergeţi şi duceţi grâul pentru trebuinţa caselor voastre.
20 Şi pre fratele vostru cel mai mic să mi-l aduceţi la mine, ca cuvintele voastre să se adeverească, şi voi să nu muriţi; şi ei făcură aşà.
21 Atunci ziceau unul cătră altul: Noi cu adevărat vinovaţi suntem pentru fratele nostru; că văzurăm întristarea sufletului său, când se rugà de noi, şi nu-l ascultarăm; pentru aceea nevoia aceasta venì preste noi.
22 Şi Ruben răspunzându-le zise: Au nu v'am vorbit eu vouă şi v'am zis: Nu păcătuiţi contra băiatului? dar voi nu m'aţi ascultat: deaceea, iată sângele lui se cere.
23 Şi ei nu ştiau că Iosif îi înţelege pre dânşii, că interpretul erà între ei.
24 Şi se întoarse dela dânşii, şi plânse. Şi iarăşi venind la ei, vorbì cu dânşii; şi luând pre Simeon dintre ei, îl legă înaintea ochilor lor.
25 Şi poruncì Iosif, ca să le umple sacii lor cu grâu, şi argintul lor să li-l întoarcă, puindu-l fiecăruia în sacul său, şi să le dea şi merinde pentru cale; şi paşà li-se făcù.
26 Şi ei încărcând grâul lor pe asini, plecară de acolo.
27 Şi unul din ei deslegându-şi sacul, ca să dea de nutreţ asinului său într'o ospătărie, văzù argintul său, şi iată erà în gura sacului.
28 Şi zise fraţilor săi: Argintul meu mi-se dete înapoi, iată-l în sacul meu! Şi inima lor leşină, încât ei se cutremurară foarte, zicând unul cătră altul: Ce este aceasta ce făcù Dumnezeu cu noi?
29 Și ei veniră la Iacob părintele lor în pământul Canaan, și spuseră lui toate câte se întâmplară cu dânșii, zicând:
30 Omul care este domnul țării ne vorbi aspru, și ne trată ca pre niște spioni ai țării.
31 Iar noi îi răspunserăm lui: Noi suntem oameni onești, nu suntem spioni.
32 Noi eram doisprezece frați, fiii părintelui nostru; unul nu mai este, și cel mai mic este astăzi cu părintele nostru în pământul Canaan.
33 Și omul, domnul țării, ni-a zis: Întru aceasta voi ști, că sunteți oameni onești: Lăsați pre unul din frații voștri la mine, și luați grâul pentru trebuința caselor voastre, și mergeți.
34 Și aduceți la mine pre fratele vostru cel mai mic; atunci eu voiu cunoaște, că voi nu sunteți spioni, ci oameni onești; și eu voiu da vouă pre fratele vostru, și veți străbate în toată țara.
35 Și deșertând ei sacii lor, iată legătura argintului fiecăruia erà în sacul său; și văzând legătura cu argintul său, ei și părintele lor, se spăimântară.
36 Și Iacob, părintele lor le zise: Voi mă lipsiți de fii! Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, și acum vreți și pre Beniamin să mi-l luați? toate au venit asupra mea.
37 Și Ruben zise părintelui său: Pre amândoi fiii mei să-i omori, de nu ți-l voiu aduce pre el înapoi; dămi-l numai în mâna mea, și eu ți-l voiu aduce înapoi.
38 Iar el zise: Fiul meu nu se va pogorî cu voi; că fratele său e mort, și el a rămas singur; și de i s'ar întâmplà vre-o nenorocire pe drumul în carele mergeți, atunci voi căruntețele mele le veți pogorî cu întristare în mormânt.