1 Și foametea erà grea pe pământ.
2 Și a fost, după ce sfârșiră de a mâncà grâul, care-l aduseră din Egipt, le zise părintele lor: Duceți-vă iarăși și cumpărați bucate!
3 Și Iuda vorbi cătră dânsul, și-i zise: Acel om ne-a asigurat, zicând: Voi fața mea nu o veți vedeà, de nu va fi cu voi fratele vostru cel mai mic.
4 Deci de vei trimite pre fratele nostru cu noi, noi ne vom pogorî, și-ți vom cumpărà bucate:
5 Iar de nu-l vei trimite, nu ne vom pogorî: că omul acela ni-a zis: Voi nu veți vedeà fața mea, de nu va fi fratele vostru cu voi.
6 Și Israel zise: Pentru ce mi-ați făcut astfel de rău, de ați spus omului că mai aveți un frate?
7 Și ei ziseră: Acel om întrebă cu deamănuntul de noi și de familia noastră, zicând: Mai trăește părintele vostru? Mai aveți vre-un frate? Și noi îi spuserăm dupre cuvintele acelea; de unde am putut noi ști, că el ne va zice: Aduceți pre fratele vostru.
8 Și Iuda zise cătră Israel, părintele său: Trimite pre băiat cu mine, și ne vom sculà și vom merge, ca să trăim și să nu murim, și noi și tu și copiii noștri.
9 Eu răspund pentru dânsul, din mâna mea să-l ceri pre el: de nu ți-l voiu aduce, și nu ți-l voiu pune înaintea ta, vinovat voiu fi cătră tine în toate zilele vieții mele.
10 Că dacă nu ne întârziam atâta, până acum ne-am fi întors înapoi a doua oară.
11 Și Israel părintele lor le zise: De este dară așa, faceți aceasta: luați din cele mai lăudate lucruri ale pământului în sacii voștri, și duceți omului aceluia dar: puțin balsam, puțină miere, și dresuri, și smirnă, curmale și migdale.
12 Și luați din nou argintul în mânile voastre; și argintul care l-ați aflat în gura sacilor voștri duceți-l înapoi în mânile voastre; poate aceasta s'a făcut din greșeală.
13 Și luați și pre fratele vostru, și sculându-vă întoarceți-vă la acel om.
14 Și Dumnezeu cel atotputernic să facă ca să aflați har înaintea omului, ca el să remită vouă pre celalalt frate al vostru și pre Beniamin; dară dacă este ca eu să fiu lipsit de fii, lipsit să fiu.
15 Și acei bărbați luară darul, luară și argint îndoit în mânile lor, și pre Beniamin; și plecând, se pogorîră la Egipt, și steteră înaintea lui Iosif.
16 Și Iosif văzând pre Beniamin cu dânșii, zise cătră cel ce erà preste casa sa: Du pre acești oameni în casă, și junghie vite, și le gătește; că cu mine vor mâncà oamenii aceștia la amiază.
17 Și făcù abărbatul dupre cum îi zise Iosif, și duse bărbatul pre oamenii în casa lui Iosif.
18 Dară oamenii se temură, văzând că-i duc în casa lui Iosif, și ziceau: Pre noi ne-a adus în casă pentru argintul, care dintru întâiu s'a fost pus în sacii noștri; ca să se năpustească și să se arunce vina asupra noastră, și să ne ia de servi, pre noi și pre asinii noștri.
19 Și ei se apropiară de bărbatul care erà preste casa lui Iosif, și-i vorbiră la ușa casei.
20 Și-i ziseră: Rugămu-ne, domnule! noi întâiași dată ne pogorîrăm, ca să cumpărăm bucate.
21 Și după ce venirăm la o ospătărie, și deschiserăm sacii noștri, iată argintul fiecăruia erà în gura sacului său; argintul nostru dupre greutatea lui: deaceea iarăși l-am adus în mâna noastră.
22 Și alt argint am adus în mâna noastră, ca să cumpărăm bucate; nu știm cine a pus argintul nostru în sacii noștri.
23 Și el zise: Fiți în pace, nu vă temeți: Dumnezeul vostru, și Dumnezeul părintelui vostru v'a dat vouă tesaur în sacii voștri; argintul vostru a venit în mâna mea. Și le scoase lor pre Simeon.
24 Și bărbatul duse pre oameni în casa lui Iosif, și le aduse apă, ca să-și spele picioarele, și dete și nutreț asinilor lor.
25 Și ei pregătiră darul lor, până când să vină Iosif la amiază; că ei auziră că au să prânzească acolo.
26 Și venind Iosif a casă, ei îi aduseră lui în casă darul ce aveau, și se închinară înaintea lui la pământ.
27 Iar el întrebând de buna lor aflare, le zise: Sănătos este părintele vostru, bătrânul acela, despre carele ați vorbit? mai trăește încă?
28 Și ei se plecară și se închinară.
29 Și el rădicându-și ochii săi, se uită la Beniamin fratele său cel de o mumă, și zise: Acesta este fratele vostru cel mai mic, despre care mi-ați vorbit? Apoi zise: Dumnezeu să te miluiască, fiul meu.
30 Și Iosif turburându-se de mila fratelui său, se grăbì, căutând unde să plângă; și intrând în camera cea mai din lăuntru, plânse acolo.
31 Apoi spălându-și fața, ieși afară, și stăpânindu-se, zise: Dați bucatele.
32 Și lui îi puseră bucatele deosebi, și lor deosebi, și pentru Egiptenii, cari mâncau cu dânsul deosebi; că Egiptenii nu puteau mâncà cu Ebreii împreună, că urîciune este aceasta la Egipteni.
33 Și șezură la masă înaintea lui, cel întâiu-născut dupre întâiu-nașterea sa, și cel mai mic dupre tinerețele sale, așa încât ei cu mirare se uitau unul la altul.
34 Și le serviau lor bucatele din cele ce erau înaintea lui; și partea lui Beniamin erà de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Și ei beură și se veseliră cu dânsul.