1 Și Iosif poruncì celui ce erà preste casa sa, zicând: Umple sacii oamenilor de bucate, pe cât vor puteà purtà, și pune argintul fiecăruia în gura sacului său.
2 Și pune cupa mea, cupa cea de argint, în gura sacului celui mai mic, împreună cu prețul grâului său. Și el făcù dupre cuvintele ce i-le zise Iosif.
3 Dimineața luminându-se de ziuă, acești oameni fură lăsați liberi, ei și asinii lor.
4 Ei abia ieșiră din cetate, nu merseră departe, și Iosif zise celui ce erà preste casa sa: Scoală-te, și urmărește acei oameni, și ajungându-i, le zi lor: Pentru ce ați răsplătit rău pentru bine?
5 Au nu aceasta este cupa din care domnul meu bea, și din care el ghicește?
6 Rău ați făcut ce ați făcut! Și-i ajunse pre ei, și le zise cuvintele acestea.
7 Și ei răspunseră: Pentru ce vorbește domnul meu asemenea vorbe! Departe să fie de servii tăi ca să facă un lucru ca acesta.
8 Iată argintul, care-l aflarăm în gura sacilor noștri ți-l aduserăm iarăși din pământul Canaan; cum dară să fim furat noi aur sau argint din casa domnului tău?
9 Acela din servii tăi, la care se va află cupa, să moară; ba încă și noi vom fi domnului nostru servi.
10 Și el zise: Bine! să fie dupre cuvintele voastre: la care se va găsi, să fie servul meu, iar voi să fiți nevinovați.
11 Și curând depuseră ei fiecare sacul său pe pământ, și fiecare deschise sacul său.
12 Și el căută, începând dela cel mai mare și sfârșind la cel mai mic; și cupa se găsi în sacul lui Beniamin.
13 Și ei își rupseră vestmintele lor; și încărcându-și fiecare asinul său, se întoarseră în cetate.
14 Și Iuda cu frații sei intrară în casa lui Iosif, și el erà încă acolo; și căzură înaintea lui la pământ.
15 Și Iosif le zise: Ce faptă este aceasta ce ați făcut voi? Au nu știți, că om ca mine știe să ghicească.
16 Și Iuda zise: Ce să zicem domnului meu? sau ce cuvinte să vorbim? și cum să ne îndreptăm? Dumnezeu a găsit păcatul servilor tăi; iată noi noi suntem servii domnului meu, așa noi, precum și cela într'a cărui mână s'a găsit cupa.
17 Și Iosif răspunse: Departe să fie de mine, ca eu să fac una ca aceasta! Acela într'a căruia mână s'a găsit cupa, acela va fi mie serv, iar voi întoarceți-vă cu pace la părintele vostru.
18 Atunci Iuda se apropiè de dânsul, și zise: Ascultă-mă, domnul meu! lasă pre servul tău să vorbească un cuvânt în auzul domnului meu, și mânia ta să nu se aprindă contra servului tău; că tu ești întocmai ca Faraon.
19 Domnul meu întrebă pre servii tăi, zicând: Aveți voi părinte sau frate?
20 Și noi am răspuns domnului nostru: Noi avem un pă-rinte bătrân, și un frate, copil al bătrânețelor sale; și fratele lui a murit, și el a rămas singur de mumă-sa, și părintele său îl iubește pre dânsul.
21 Și tu ai zis servilor tăi: Aduceți-l pre el la mine, ca să-l vadă ochii mei.
22 Și noi ziserăm domnului nostru: Băiatul nu va puteà să lase pre părintele său, că, de va lăsà pre părintele său, părintele va muri.
23 Atunci tu ai zis servilor tăi: Dacă fratele vostru cel mai mic nu se va pogorî cu voi, voi nu veți mai vedeà fața mea.
24 Și când noi ne-am suit la servul tău, părintele nostru, i-am spus lui cuvintele domnului nostru.
25 Și părintele nostru ne zise: Duceți-vă iarăși, și cumpărați puține bucate.
26 Și noi ziserăm: Nu ne putem pogorî: dacă fratele nostru cel mai mic va fi cu noi, atunci ne vom pogorî, că noi nu putem vedeà fața acelui om, dacă fratele nostru cel mai mic nu va fi cu noi.
27 Și servul tău, părintele nostru, ne zise: Voi știți, că femeia mea mi-a născut doi copii.
28 Și unul se duse dela mine, despre carele am zis, că el cu adevărat este sfâșiat; și nu l-am mai văzut nici până acum.
29 Și dacă îmi veți luà și pre acesta de dinaintea mea, și i-se va întâmplà nenorocire, atunci voi căruntețele mele le veți pogorî cu întristare în mormânt.
30 Acum dară, când eu m'aș întoarce la servul tău, părintele meu, și băiatul n'ar fi cu noi, fiindcă sufletul lui este legat de sufletul băiatului,
31 Se va întâmplà, ca el să moară, când va vedeà că copilul nu este; și servii tăi vor pogorî căruntețele servului tău părintelui nostru cu întristare în mormânt.
32 Că servul tău m'am pus siguranță pentru acest băiat la părintele meu, zicând: Dacă nu ți-l voiu aduce, vinovat să fiu înaintea ta în toate zilele mele.
33 Acum dară, rogu-te, lasă pre servul tău să rămână el șclav domnului meu în locul băiatului, și băiatul să se întoarcă cu frații săi.
34 Că cum mă întorc eu la părintele meu, fără să fie băiatul cu mine? să nu mai apuc eu a vedea întristarea, care ar întâmpină pre părintele meu.