1 ȘI Iosif nu mai putù să se stăpânească înaintea tutulor celor ce erau de față, și strigă: Scoateți pre toți afară dela mine: Și nimenea nu rămase cu dânsul, când Iosif se descoperì fraților săi.
2 Și el plângând înălță vocea sa: și auziră Egiptenii, ba încă și casa lui Faraon auzì.
3 Și Iosif zise fraților săi: "Eu sunt Iosif; trăește încă părintele meu? Dară frații lui nu-i putură răspunde, că se uimiră înaintea lui.
4 Și Iosif zise fraților săi: Rogu-vă, apropiați-vă de mine! și ei se apropiară. Și el zise: Eu sunt Iosif fratele vostru, pre care l-ați vândut la Egipt.
5 Și acum să nu vă întristați, nici să vă pară rău, că m'ați vândut aici: că Dumnezeu pentru păstrarea vieții m'a trimis pre mine înaintea voastră.
6 Că dejà doi ani este foamete în țară, și mai sunt încă cinci ani, în care nu va fi nici arătură nici seceriș.
7 Și Dumnezeu m'a trimis pre mine înaintea voastră ca prin mine să vă păstreze rămășiță pe pământ, și să vă păstreze viața prin scăpare mare.
8 Acum dară nu voi m'ați trimis pre mine aici, ci însuși Dumnezeu, care m'a pus de părinte lui Faraon, și de domn preste toată casa lui, și guvernător preste tot pământul Egiptului.
9 Suiți-vă curând la părintele meu, și ziceți lui: Așà zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m'a făcut domn preste tot Egiptul; coboară-te la mine; nu întârzià.
10 Și vei locuì în pământul Goșen și vei fi aproape de mine, tu și fiii tăi și fiii fiilor tăi, și oile tale și boii tăi, și toate câte sunt ale tale.
11 Și eu te voiu susține acolo; că mai sunt încă cinci ani de foamete: ca să nu peri de lipsă, tu și casa ta, și toate câte sunt ale tale.
12 Și iată ochii voștri văd, și ochii lui Beniamin fratele meu văd, că gura mea vorbește cu voi.
13 Și spuneți părintelui meu toată mărirea mea în Egipt, și toate câte ați văzut: și grăbiți-vă să aduceți pre părintele meu încoace.
14 Apoi căzând el pe grumazul lui Beniamin fratelui său, plânse; și Beniamin plânse pre grumazul lui.
15 Și el sărută pre toți frații săi, și plânse asupra lor. Și după aceasta frații lui vorbiau cu dânsul.
16 Și îndată se răspândì vuet în casa lui Faraon, zicând: Frații lui Iosif au venit: aceasta plăcù lui Faraon și servilor săi.
17 Și Faraon zise lui Iosif: zi fraților tăi: Aceasta să faceți: Încărcați-vă vitele voastre, și vă duceți în pământul Canaan;
18 Și luând pre părintele vostru și familiile voastre, veniți la mine, și eu voiu da vouă cele mai bune din pământul Egiptului, și veți mâncà grăsimea pământului.
19 Și ție, Iosife, poruncesc să le zici: Faceți acestea: Luați-vă care din pământul Egiptului pentru copiii voștri și pentru femeile voastre; și luați pre părintele vostru, și veniți.
20 Și să nu vă pară rău de uneltele voastre, că cele mai bune din tot pământul Egiptului ale voastre sunt.
21 Și fiii lui Israel făcură așa. Și Iosif le dete care dupre porunca lui Faraon: le dete încă și merinde pentru cale.
22 Și el le dăruì, fiecăruia câte un rând de vestminte de schimbat, dară lui Beniamin îi dete trei sute de arginți, și cinci rânduri de vesminte de schimbat.
23 Și părintelui său îi trimise: zece asini, încărcați cu cele mai bune lucruri din Egipt, și zece asine, încărcate cu grâu, cu pâne și cu alte nutriminte pentru părintele său pe cale.
24 Și el slobozind pre frații săi, ca să plece, le zise lor: Nu vă certați pre cale.
25 Și se suiră din Egipt, și veniră în pământul Canaan la Iacob părintele lor:
26 Și-i spuseră, zicând: Iosif trăește incă, și este guvernător preste tot pământul Egiptului: însă inima lui rămâneă neatinsă, că nu-i credeă pre dânșii.
27 Dară spuindu-i ei toate cuvintele câte le zise Iosif, și văzând el și carele, pre care le trimise Iosif, ca să-l ducă pre dânsul, reînviă spiritul lui Iacob, părintele lor.
28 Și Israel zise: Ajunge atâta! Iosif fiul meu trăește încă; ducemă-voiu, și-l voiu vedeà pre dânsul mai înainte de a murì.