1 Şi Iosif veni şi spuse lui Faraon şi zise: Părintele meu şi fraţii mei cu turmele lor şi cirezile lor şi toate ale lor au venit din pământul Canaan, şi iată sunt în pământul Goşen.
2 Şi el dintre fraţii săi luă cinci bărbaţi, şi-i prezentă lui Faraon.
3 Şi Faraon zise către fraţii lui Iosif: Care e meseria voastră? Ei răspunseră lui Faraon: Servii tăi sunt păstori de oi, atât noi cum şi părinţii noştri.
4 Şi mai ziseră lui Faraon: Noi venirăm, ca să petrecem în acest pământ; pentru că acolo nu este păşiune pentru vitele, care le au servii tăi; că foamete grea apasă pe pământul Canaan; acum dară, rogu-te, învoeşte servilor tăi ca să locuim în pământul Goşen.
5 Şi Faraon vorbi către Iosif, zicând: Părintele tău şi fraţii tăi veniră la tine;
6 Pământul Egiptului este înaintea ta; pune să locuească în partea cea mai bună a ţării pe părintele tău şi pre fraţii tăi; să locuească în pământul Goşen; şi dacă cunoşti, că între dânşii se află bărbaţi capabili, pune-i mai mai mari preste păstorii vitelor mele.
7 Şi Iosif aduse şi pre părintele său Iacob, şi-l prezentă lui Faraon; şi Iacob binecuvântă pre Faraon.
8 Şi Faraon zise lui Iacob: Câte sunt zilele anilor vieţii tale?
9 Şi Iacob zise lui Faraon: zilele anilor nemerniciei mele sunt o sută treizeci de ani; puţine şi rele au fost zilele anilor vieţii mele, şi n'ajunseră la anii vieţii părinţilor mei în zilele nemerniciei lor.
10 Şi Iacob binecuvântând pre Faraon, ieşi de dinaintea lui Faraon.
11 Şi Iosif aşezând pre părintele său şi pre fraţii săi în locuinţă, le dete lor stăpânire în pământul Egiptului în partea cea mai bună a ţării, în pământul Raamzes, dupre cum poruncise Faraon.
12 Şi Iosif susţineà pre părintele său, pre fraţii săi, şi toată casa părintelui său cu pâne, dupre familiile lor.
13 Şi în toată ţara nu erà pâne; că foametea erà grea foarte; şi pământul Egiptului şi pământul Canaan periau înaintea foametei.
14 Şi Iosif strânse tot argintul ce se află în pământul Egiptului şi în pământul Canaan, pentru grâul ce ei cumpărau; şi Iosif aduse acel argint în casa lui Faraon.
15 Şi lipsind tot argintul în pământul Egiptului şi în pământul Canaan, toţi Egiptenii veniră la Iosif, zicând: Dăne pâne! pentru ce să murim înaintea ta? că argintul a lipsit.
16 Şi Iosif le răspunse: Aduceţi vitele voastre, şi eu vă voiu da pâne pentru vitele voastre, dacă argintul a lipsit.
17 Şi ei aduseră lui Iosif vitele lor, şi Iosif le dete lor pâne în schimb pentru cai, pentru turme şi pentru cirezi şi pentru asini. Astfel îi susţineà el cu pâne pentru toate vitele lor în anul acela.
18 Şi trecând acel an, ei veniră într'al doilea an. și-i ziseră: Nu putem ascunde înaintea domnului nostru, că argintul nostru ne lipsește, și vitele noastre veniră la tine, domnul meu; și n'a mai rămas înaintea domnului nostru decât corpurile noastre și țarinile noastre.
19 Pentru ce să murim înaintea ochilor tăi atât noi, cât și pământurile noastre? Cumpără-ne și pre noi, și pământurile noastre pentru pâne; și noi și pământurile noastre vom fi robi lui Faraon: da, dă-ne semință, ca să trăim și să nu murim, și ca pământurile să nu se pustieze.
20 Și Iosif cumpără toate pământurile din Egipt pentru Faraon, că Egiptenii își vândură fiecare țarina lui; că foametea îi apăsă foarte; și așa pământul se făcu al lui Faraon.
21 Și pre popor îl strămută prin cetăți, dela o margine a Egiptului până la cealaltă margine.
22 Numai pământurile preoților nu le-a cumpărat, fiind ele porție hotărîtă preoților de Faraon, și ei trăiau din porția ce o dedese lor Faraon; de-aceea ei nu-și vândură pământurile lor.
23 Și Iosif zise cătră popor: Iată eu astăzi v'am cumpărat pentru Faraon, și pre voi și pământurile voastre: iată-vă și semânță, semănați-vă pământul.
24 Și când va fi seceriș, veți da lui Faraon a cincea parte; iar celelalte patru părți vor fi ale voastre pentru semânța câmpurilor, și de mâncare vouă și celor din casele voastre, și de mâncare a copilașilor voștri.
25 Și ei ziseră: Tu ne-ai mântuit vieața! "Să aflăm har în ochii domnului nostru, și noi vom fi servi lui Faraon.
26 Și Iosif făcù lege, care ține până în ziua de astăzi, asupra pământului din Egipt, ca să-i dee lui Faraon a cincea parte: numai pământurile preoților nu fură a lui Faraon.
27 Și Israel locui în pământul Egiptului, în ținutul Goșen, unde se făcură proprietari, și plodiră și se înmulțiră foarte.
28 Și Iacob trăi în pământul Egiptului șaptesprezece ani; și au fost zilele lui Iacob, anii vieții sale: o sută patruzeci și șapte de ani.
29 Și apropiindu-se timpul, ca să moară Israel, el chemă pre fiul său Iosif, și-i zise: De am aflat har în ochii tăi, rogu-te, "pune mâna ta supt coapsa mea, și-mi arată mie milă și credință; rogu-te, să nu mă immormântezi în Egipt;
30 Ci să dorm lângă părinții mei; tu să mă duci din Egipt, și să mă immormântezi în mormântul lor. Și el răspunse: Voiu face dupre cuvântul tău.
31 Și Israel zise: Jură-te mie! și-i jură. Și Israel se aplecă spre capul patului.