Eterniseed

Geneza 48

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 După aceste se zise lui Iosif: iată părintele tău este bolnav. Atunci luă el cu sine pre cei doi fii ai săi, pre Manase și pre Efraim.

2 Și se spune lui Iacob, zicând: iată Iosif fiul tău vine la tine. Și Israel, adunându-și puterile șezù pe pat.

3 Și Iacob zise cătră Iosif: Dumnezeul cel a totputernic mi-se arătă mie în Luz, în pământul Canaan, și mă binecuvântă.

4 Și-mi zise: Iată eu te voiu crește, și te voiu îmmulți, și te voiu face adunare de popoare, și pământul acesta îl voiu da seminției tale după tine întru stăpânire eternă.

5 Acum dară acești doi fii ai tăi, cari se născură ție în pământul Egiptului, mai înainte de a veni eu la tine în Egipt, să fie ai mei, Efraim și Manase ai mei să fie, ca și Ruben și Simeon.

6 Însă fiii pre cari tu-i vei naște după dânșii, să fie ai tăi; și ei în moștenirea lor vor purtà numele fraților lor.

7 Că venind eu din Padan, mi-a murit Rachela în pământul Canaan, pe cale, în câtăva depărtare de Efrata; și eu o immormântai acolo lângă cale la Efrata, adecă Beth-Lehem.

8 Și văzând Israel pre fiii lui Iosif, zise: Cine sunt aceștia?

9 Și Iosif răspunse părintelui său: Sunt fiii mei, pre cari mi-i dete Dumnezeu aici. Și zise Iacob: Adu-mi-i încoace, ca f să-i binecuvîntez!

10 Căci g ochii lui Israel erau slabi, din cauza bătrânețelor; el nu puteà vedeà. Și Iosif îi apropiè de dânsul, și el îi h sărută pre ei, și-i îmbrățișè.

11 Și Israel zise lui Iosif: i Eu nici fața ta nu credeam să o mai văd, ș și iată Dumnezeu făcu ca eu să văd și semânța ta.

12 Apoi Iosif îi depărtă dela genunchii părintelui său, și se proșternă cu fața până la pământ.

13 Și Iosif luă pre amândoi, pre Efraim în dreapta sa, de-a stânga lui Israel, și pre Manase în stânga sa, de-a dreapta lui Israel; și-i apropiè pre ei de dânsul.

14 Și Israel își întinse mâna sa cea dreaptă, și o puse pe capul lui Efraim, care erà cel mai tînăr; și mâna sa cea stângă pe capul lui Manase, j puindu-și cu voie mânile sale astfel; că Manase erà întâiu-născutul.

15 Și k el binecuvântă pre Iosif, și zise: Dumnezeu, l înaintea căruia au umblat părinții mei Abraam și Isaac; Dumnezeu cel ce mă păscù pre mine dela nașterea mea, până în ziua de astăzi;

16 Îngerul m care mă răscumpără pre mine de tot răul, să binecuvânte pre acești copii, și ei să poarte n numele meu, și numele părinților mei, Abraam și Isaac; și să se înmulțească în mare număr pe acest pământ.

17 Și văzând Iosif, că părintele său o a pus mâna cea dreaptă pe capul lui Efraim, i-se părù cu greu; și apucă mâna părintelui său, ca să o iee depe capul lui Efraim, și să o pună pe capul lui Manase.

18 Și Iosif zise părintelui său: Nu așa, părintele meu! că acesta este cel întâiunăscut, pune-ți dreapta pe capul lui.

19 Dară părintele său respinse, și zise: p Eu știu, fiule! eu știu; și acesta se va face popor, și chiar el va fi mare; totuși q fratele său cel mai mic, mai mare va fi decât dânsul, și seminția lui se va face mulțime de popoare.

20 Așà el în ziua aceea îi binecuvântă pre ei, zicând: Israel va binecuvântà r întru tine, zicând: Facă-te pre tine Dumnezeu ca pre Efraim și ca pre Manase! Astfel puse el pre Efraim înaintea lui Manase.

21 Și Israel zise lui Iosif: Iată eu mor, dar s Dumnezeu va fi cu voi, și vă va întoarce în pământul părinților voștri;

22 Și t eu îți dau ție o parte din pământ mai mult decât fraților tăi, pre care o câștigaiu din mânile u Amoreilor cu sabia mea și cu arcul meu.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.