Eterniseed

Geneza 8

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Şi Dumnezeu îşi aduse aminte de Noe, şi de toate fiarele, şi de toate vitele, care erau cu dânsul în arcă. Şi Dumnezeu lăsă să sufle vânt pe pământ, şi apa scăzù.

2 Şi se încuiară isvoarele adâncului şi stavilele cerului, şi ploaia din ceruri fu oprită.

3 Şi apa se retrăgeà depe pământ, scurgându-se necontenit; şi scăzù apa după sută cincizeci de zile.

4 Şi a şaptesprezecea zi din luna a şaptea arca se oprì pe muntele Ararat.

5 Şi apa se împuţinà tot mai tare pănă într'a zecea lună, şi la întâia zi din luna a zecea se văzură vârfurile munţilor.

6 Şi după patruzeci de zile Noe deschise fereastra arcii pre care o făcuse.

7 Şi trimise pre corb, care după ce ieşì, merse şi iar merse, pănă ce se uscă apa depe pământ.

8 După aceea trimise pre porumb, ca să vază de a scăzut apa depe faţa pământului.

9 Şi porumbul, neaflând loc de repaus tălpilor picioarelor sale, s'a întors la dânsul în arcă, că apa erà încă preste faţa a tot pământul. Şi el întinzându-şi mâna, l-a prins, şi l-a luat la sine în arcă.

10 Şi el mai aşteptă încă alte şapte zile, şi iarăşi trimise pre porumb din arcă.

11 Şi porumbul se întoarse la el despre seară; şi iată el în gura lui aveà o frunză verde de oliv. Atunci cunoscù Noe, că apa a scăzut de pe pământ.

12 Şi el mai aşteptă alte şapte zile, şi trimise din nou pre porumb, care nu se mai întoarse la dânsul.

13 Şi în anul şase sute unul, în întâia lună, la întâia zi a lunii, apa se uscase depe pământ, şi Noe, ardicând acoperişul arcii, se uită, şi iată faţa pământului se uscase.

14 Şi într'a doua lună, dela douăzeci şi şapte ale lunii, pământul erà uscat.

15 Şi Dumnezeu vorbì cătră Noe, zicând:

16 Ieşi din arcă, tu şi femeia ta şi fiii tăi şi femeile fiilor tăi cu tine.

17 Toate animalele, care sunt cu tine, de tot felul: pasările şi patrupedele, şi toate tăritoarele ce se târăsc pe pământ, scoate-le afară cu tine, ca să populeze cu abundenţă pământul, să crească şi să se înmulţească pe pământ.

18 Şi aşà Noe ieşì, şi fiii lui şi femeia lui şi femeile fiilor lui cu dânsul:

19 Şi toate patrupedele, toate tăritoarele, şi toate pasările, tot ce se mişcă pe pământ dupre felul lor, ieşiră din arcă.

20 Şi Noe zidì altar lui Dumnezeu, şi luă din toate vitele curate şi din toate pasările curate, şi aduse olocaust pe altar. Şi Dumnezeu mirosì miros plăcut; şi zise Dumnezeu întru inima sa:

21 Nu voiu mai blestemà altădată pământul din cauza omului; că cugetul inimii omului este rău din tinereţele lui; nici nu voiu mai omorî tot ce este viu, cum am făcut.

22 Câte zile va stà pământul, nu va încetà semănătura şi secerişul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.