1 După ce în multe părți și în multe chipuri vorbì Dumnezeu de demult părinților în profeți, la sfârșitul acestor zile ne vorbì în Fiul,
2 Pe care l-a pus preste toate moștenitor, prin care și făcù veacurile;
3 Care,— fiind strălucire a măririi lui și chip al ființii lui și ducând toate cu cuvântul puterii sale, după ce săvârși curățire de păcate, — a șezut de-a dreapta măririi în cele de sus,
4 Fiind făcut cu atât mai bun decât îngerii, cu cât a moștenit nume mai deosebit decât dânșii.
5 Căci cărui dintre îngeri a zis vreodată: „Fiul meu ești tu, eu azi te-am născut?“ Și iarăși: „Eu îi voiu fi Tată și el îmi va fi Fiu?“
6 Și, când va fi adus iar în lume pe Întâiul născut, zice: „Și să se închine lui toți îngerii lui Dumnezeu“.
7 Și de îngeri zice: „Cel ce face pe îngerii săi vânturi și pe slujitorii săi pară de foc“,
8 Iar de Fiul zice: „Tronul tău, Dumnezeule, este în veacul veacului, și sceptrul dreptății este sceptrul împărăției tale.
9 Iubit-ai dreptatea și ai urît nedreptatea; deaceea, Dumnezeule, Dumnezeul tău te-a uns pe tine cu untdelemn al bucuriei mai pre sus de părtașii tăi“.
10 Și: „Tu Doamne, în început întemeiat-ai pământul, și lucruri ale mânilor tale sunt cerurile;
11 Ele vor pieri, dar tu rămâi pururea; și toate ca o haină se vor învechi,
12 Și ca pe un vestmânt le vei schimbà și schimbate vor fi, dar tu același ești și anii tăi nu vor încetă“.
13 Și către cine dintre îngeri a zis vreodată: „Șezi de-a dreapta mea, până ce voiu fi pus pe vrăjmașii tăi scaun al picioarelor tale?“
14 Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise spre slujbă, pentru cei care au să moștenească mântuirea?