Eterniseed

Evrei 10

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Pentru că legea având o umbră a bunurilor viitoare, nu însăși icoana lucrurilor, nu poate nici odată prin aceleași jertfe în fiecare an, pe care le aduc neîncetat, să desăvârșească pe cei care se apropie;

2 Căci n'ar fi încetat oare jertfele aduse, pentru aceea că cei care fac slujbă dumnezeiască, curățiți fiind odată, nu mai au nici o cunoștință de păcate?

3 Dar într'însele este în fiecare an o aducere aminte de păcate.

4 Pentru că este cu neputință ca sânge de tauri și de țapi să înlăture păcate.

5 Deaceea intrând în lume zice: „Jertfă și prinos n'ai voit, dar corp mi-ai întocmit,

6 Arderi de tot și jertfe pentru păcat n'ai binevoit;

7 Atuncia am zis: iată eu vin, — în volumul cărții este scris pentru mine — ca să fac voea ta, Dumnezeule!“

8 Zicând mai sus că „jertfe și prinoase și arderi de tot și jertfe pentru păcate n'ai voit, nici n'ai binevoit“, — ca unele ce sunt aduse potrivit legii —

9 Atuncia a zis: „iată eu vin, ca să fac voința ta. Desființează dar ce este zis întâiu ca să statornicească ce este zis a doua oară;

10 În care voință suntem sfințiți odată, pentru totdeauna, prin prinosul corpului lui Iisus Hristos.

11 Și într'adevăr oricare preot stă liturgisind în fiecare zi și aducând de mai multe ori aceleași jertfe, ca unele care nu pot nici odată să înlăture cu totul păcate;

12 Acesta însă, după ce aduse o singură jertfă pentru păcate, se așeză pentru totdeauna de-a dreapta lui Dumnezeu

13 Așteptând de acum până ce vor fi puși vrăjmașii săi scaun al picioarelor sale.

14 Căci printr'un singur prinos a desăvârșit pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți.

15 Dar și duhul sfânt ne dă dovadă; căci după ce a zis:

16 „Acesta este Așezământul pe care-l voiu alcătui față de dânșii, după acele zile, zice Domnul: dând legile mele în inimile lor, le voiu scrie și în gândul lor,

17 Și de păcatele lor și de fărădelegile lor nu-mi voiu mai aduce aminte“.

18 Unde este dar iertare a acestora, nu mai este jertfă pentru păcate.

19 Deci, fraților, având în sângele lui Iisus încredere temeinică spre intrarea în locul cel preasfânt,

20 Pe care intrare o deschise pentru noi ca o cale nouă și vie prin catapeteasma, adecă prin trupul lui,

21 Și având mare preot peste casa lui Dumnezeu,

22 Să ne apropiem cu inimă adevărată, în desăvârșită cunoștință de credință, fiindcă suntem curățiți în inimile noastre de știința rea de noi înșine;

23 Și, fiindcă suntem spălați pe corp cu apă curată, să ținem cu tărie mărturisirea statornică a nădejdii noastre, căci credincios este cel care făgădui,

24 Și să îndreptăm luarea aminte unii asupra altora, spre întraripare de iubire și lucruri bune,

25 Ne părăsind adunarea noastră, după cum au unii obiceiu, ci îndemnându-ne și cu atât mai mult, cu cât vedeți ziua apropiindu-se.

26 Căci dacă noi de bunăvoe păcătuim, după ce am luat cunoștință adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate.

27 Dar rămâne o înfricoșetoare așteptare a judecății și o iuțime a focului viitor, ca să mistuească pe împotrivitori,

28 Cine a lepădat legea lui Moise „moare“ fără milă „pe temeiul spusei a doi sau trei martori“;

29 Gândiți, de cât mai rea pedeapsă va fi învrednicit cel care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit de necurat al Așezământului sânge, în care fù sfințit, și a întâmpinat cu dispreț duhul darului.

30 Pentru că cunoaștem pe cel care a zis: „ a mea este răsbunarea, eu voiu răsplăti“, și iar: „Domnul va judecà pe poporul său“.

31 Înfricoșător este a cădeà în mânile viului Dumnezeu.

32 Aduceți-vă dar aminte de zilele de mai nainte, în care după ce ați fost luminați, ați răbdat o mare luptă de suferințe,

33 Pe de-o parte, prin mustrări și strâmtorări, fiind puși spre priveliște, iar pe de alta făcându-vă părtași ai celor care se aflau astfel.

34 Pentru că ați suferit împreună, atât cu cei închiși, cât și răpirea averii voastre ați primit-o cu bucurie, cunoscând că aveți pentru voi o avere mai bună și stătătoare.

35 Deci nu dați la o parte îndrăzneala voastră, ce are negreșit răsplătire mare.

36 Căci aveți trebuință de răbdare ca, după ce ați făcut voea lui Dumnezeu, să luați cu sine-vă făgăduința.

37 Pentru că puțin timp mai este, foarte puțin, „cel care este să vie va veni și nu va întârzià;

38 Și cel drept al meu va fi viu prin credință, și dacă din sfială se va fi dat la o parte, sufletul meu nu binevovește într’însul“.

39 Dar noi nu suntem ai sfielii spre peire, ci ai credinții, spre dobândirea sufletului.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.