Eterniseed

Evrei 11

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Iar credință este încredere temeinică despre cele ce sunt nădăjduite, dovadă dobândită despre lucrurile ce nu sunt văzute.

2 Căci în aceasta avură dovadă bătrânii.

3 Prin credință pricepem, că veacurile au fost întocmite prin cuvântul lui Dumnezeu, ca ceea ce este văzut să nu fie făcut din cele ce se arată.

4 Abel credință având, aduse lui Dumnezeu mai bună jertfă decât Cain, prin care credință primì dovadă, că este drept, dând Dumnezeu mărturie la darurile lui, și printr'însa vorbește încă, deși a murit.

5 Pentru a sa credință Enoch fù strămutat, ca să nu vază moartea, și „nu fù aflat pentru că Dumnezeu îl strămutase“. Căci, mai nainte de strămutarea sa, a fost dovedit că plăcuse lui Dumnezeu.

6 Fără credință dar nu este cu putință a plăceà lui Dumnezeu; pentru că cel care se apropie de Dumnezeu, trebue să crează că este și că se face răsplătitor celor care-l caută.

7 Noe, după ce fù înștiințat de Dumnezeu despre cele ce nu erau încă văzute, credință având, făcù cu luare aminte o corabie pentru scăparea casei sale, prin care credință osândì lumea, și se făcù moștenitor al îndreptățirii, potrivit credinții.

8 Pentru a sa credință Abraam, chemat fiind, se supuse ca să iasă la locul pe care aveà să-l ià în moștenire, și ieșì, neștiind încotro merge.

9 Credință având, stătù vremelnic în pământul făgăduinții ca în pământ străin, locuind în corturi, cu Isaac și Iacob, impreună moștenitori ai aceleeași făgăduinți;

10 Pentru că așteptà cetatea ce are temelii, al cărei meșter și întemeietor este Dumnezeu.

11 Și chiar Sara, credință având, primì putere, spre întemeiere de urmași și afară din timpul cuvenit al vârstei, fiindcă socotì credincios pe cel care făgăduì.

12 Pentru aceea și dela unul, și încă amorțit fiind, fură născuți în mulțime ca stelele cerului și ca nisipul cel nenumărat, ce este pe țărmul mării.

13 Potrivit credinții au murit aceștia toți, neluând cu sine făgăduințele, ci de departe văzându-le și zicând bun venit, și mărturisind că străini și trecători sunt pe pământ,

14 Pentru că cei care zic unele ca acestea, arată că caută cu stăruință o patrie.

15 Și într'adevăr, dacă aveau în minte pe aceea din care ieșiră, aveau timp ca să se întoarcă;

16 Dar acum doresc mai bună, adecă cerească. Pentru aceea Dumnezeu nu se rușinează de dânșii, ca să fie numit Dumnezeul lor; căci le-a gătit cetate.

17 Abraam, având credință, a adus jertfă pe Isaac, când fù încercat, și el care primì în sine făgăduințele aduceà jertfă pe unicul născut,

18 El către care fù zis că „în Isaac ți-se va numì urmaș“,

19 Gândind în sine, că puternic este Dumnezeu a sculà și dintre morți; deaceea îl luă cu sine și din punerea în primejdie.

20 Credință având despre cele viitoare, binecuvântă Isaac pe Iacob și pe Esau.

21 Credință având, Iacob binecuvântă, când erà să moară, pe fiecare dintre fiii lui Iosif și „se rugă răzâmat pe vârful toeagului său“.

22 Credință având Iosif, făcù, — pe când erà să se sfârșească, — aducere aminte despre ieșirea fiilor lui Israel și dete poruncă în privința oaselor sale.

23 Credință fiind, Moise, după ce fù născut, a fost ascuns trei luni de către părinții lui, pentru că l-au văzut copil plăcut și nu se temură de porunca împăratului.

24 Credință având Moise, nu primì, — când fù mare, — ca să fie numit fiul unei fiice a lui Farao,

25 Alegând mai bine să sufere răul în același timp cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă o plăcere trecătoare a păcatului,

26 Socotind înfruntarea lui Hristos drept mai mare bogăție, decât comorile Egiptului; pentru că își îndreptà privirea la răsplătire.

27 Credință având, părăsì Egiptul, ne temându-se de mânia împăratului; pentru că stăruì cu stătornicie, ca zărind pe cel care nu este zărit.

28 Credință având, a rânduit Paștile și stropirea sângelui, ca pierzătorul celor întâiu născuți să nu atingă pe ai lor.

29 Credință având, trecură prin marea roșie ca pe pământ uscat, pe când Egiptenii, făcând încercare cu ea, fură înghițiți.

30 Credință fiind, zidurile Ierihonului căzură, după ce fură încunjurate șapte zile.

31 Credință având Raab desfrânata, nu pieri împreună cu cei neascultători, fiindcă primise cu pace pe iscoditorii poporului.

32 Și ce mai zic încă? Căci timpul nu-mi va ajunge, spunând despre Ghedeon, Barac, Samson, Ieftai, David și Samuel și despre profeți,

33 Care în puterea credinții biruiră împărății, făcură dreptate, dobândiră făgăduinți, astupară guri de lei,

34 Stinseră putere de foc, scăpară de ascuțișuri de spadă, se împuterniciră din slăbiciune, se făcură tari în războiu, înfrânseră tabere de străini;

35 Femei primiră prin înviere pe morții lor; iar alții întinși pe roată fură chinuiți neprimind scăparea, pentru ca să dobândească mai bună înviere;

36 Iar alții suferiră batjocuriri și biciuiri, ba încă legături și închisoare;

37 Fură uciși cu pietrii, fură ispitiți, fură hierăstruiți, muriră de moarte cu spada, umblară încoaci și încolo îmbrăcați în piei de oaie, în piei de capră, în lipsă fiind, apăsați, suferind răul,

38 Ei, de care lumea nu erà vrednică, rătăciră în pustii și în munți și în peșteri și în crepăturile pământului.

39 Și aceștia toți, deși primiră în puterea credinții lor bună dovadă, nu luară cu sine făgăduință,

40 Rânduind mai nainte Dumnezeu ceva mai bun pentru noi, ca să nu fie ei desăvârșiți fără noi.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.