1 Deaceea trebue ca noi cu atât mai mult să luăm aminte la cele auzite, ca nu cumva să ne strecurăm pe lângă ele.
2 Căci dacă cuvântul vestit prin îngeri a fost temeinic, și orice abatere și neascultare a luat dreaptă răsplătire,
3 Cum vom scăpà noi, dacă vom fi fost nepăsători la o astfel de mântuire? Ca una care, vestită fiind din început prin Domnul, fu adeverită între noi de cei care auziră,
4 Dând Dumnezeu dovadă la aceasta, împreună cu dânșii, prin semne și minuni și felurite puteri și prin ale duhului sfânt împărțiri după a lui voință. Calea lui Hristos prin suferințe la mărire.
5 Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare despre care vorbim.
6 Dar a mărturisit oarecine undeva zicând: „Ce este omul că-ți aduci aminte de dânsul? Sau Fiul omului că te uiți cu luare aminte spre el?
7 Pusu-l-ai puțin timp mai pe jos de îngeri, cu mărire și cinste l-ai încununat, și l-ai pus peste lucrurile mânilor tale,
8 Tot ai supus supt picioarele lui“. Dar prin aceea că a supus lui pe toate, nimic n'a lăsat nesupus lui; acum însă nu vedem încă pe toate supuse lui;
9 Dar vedem pe cel pus puțin timp mai pe jos de îngeri, pe Iisus, cu mărire și cinste încununat pentru patima morții, cum prin darul lui Dumnezeu gustă moarte pentru fiecare.
10 Căci se cuveneà lui, pentru care sunt toate și prin care sunt toate, fiindcă duse mulți fii la mărire, să desăvârșească prin patimi pe începătorul mântuirii lor.
11 Pentru că și care sfințește și care sunt sfințiți, dintr'unul sunt toți; deaceea nu se rușinează ca să-i numească frați,
12 Zicând: „Spune-voiu fraților mei numele tău, în mijlocul bisericei te voiu lăudà;“
13 Și iar: „Eu mă voiu încrede într'însul;“ și iar: „Iată eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu“.
14 Deci, fiindcă copiii au avut împărtășire de sânge și trup, și el se împărtăși de ele în chip foarte apropiat, ca prin moartea sa să desființeze pe cel care are stăpânirea morții, adecă pe diavolul,
15 Și să scape pe aceștia, câți de frica morții în toată viața erau ținuți în robie.
16 Căci, negreșit, nu de îngeri are grije, ci de urmașii lui Abraam are grije.
17 De-aceea trebuià ca întru toate să fie asemănat fraților, ca să fie milos și credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului.
18 Căci pentru aceea că a suferit, fiind însuși ispitit, poate să ajute celor care sunt ispitiți.