1 Deci, fiindcă rămâne încă făgăduință spre a întrâ în repausul lui, să ne temem, ca nu cumva să pară cineva dintre voi că a rămas în urmă.
2 Căci făgăduință avem negreșit, după cum și aceia; dar cuvântul ce fù auzit nu le folosi, fiindcă n'a fost amestecat cu credință la cei care auziră.
3 Căci întrăm în repaus cei care am crezut, după cum a zis: „Cum am jurat în mânia mea: nu vor întrâ în repausul meu“, deși lucrurile erau făcute dela întemeierea lumii.
4 Pentru că a zis undeva despre ziua a șaptea astfel: „Și s'au repausat Dumnezeu în ziua a șaptea de toate lucrurile lui“.
5 Și în acest loc iarăși: „Nu vor întrâ în repausul meu“.
6 Deci, fiindcă rămâne încă să intre unii într'însul, și cei mai dinainte care avură făgăduință n'au întrat pentru neascultare.
7 Iar hotărăște o zi „astăzi“, zicând în David după atâta timp, cum s'a spus mai nainte: „Astăzi dacă veți fi auzit glasul lui, nu învârtoșați inimile voastre“.
8 Căci dacă Iisus i-ar fi dus la repaus, n'ar vorbi Dumnezeu după acestea de altă zi.
9 Deci dar rămâne încă repaus de Sâmbătă, pentru poporul lui Dumnezeu.
10 Căci cine a întrat în repausul lui, acela s'a și repausat de lucrurile sale, după cum Dumnezeu de ale lui.
11 Să ne sârguim dar ca să întrăm în acel repaus, ca nimenea să nu cadă în aceeași pildă a neascultării.
12 Pentru că viu este cuvântul lui Dumnezeu și lucrător și mai tăietor decât orice spadă cu două tăișuri și pătrunzând până desparte suflet și duh, rosturi și măduve, și judecător al gândurilor inimei;
13 Și nu este făptură ascunsă înaintea lui, chiar toate sunt goale și descoperite ochilor lui, către care avem cuvântul.
14 Deci având arhiereu mare, care străbătu cerurile, pe Iisus Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea.
15 Pentru că nu avem arhiereu, care nu poate suferi împreună la slăbiciunile noastre, dar arhiereu ispitit fiind în toate potrivit asemănării noastre, afară de păcat.
16 Deci să ne apropiem cu încredere de tronul darului, ca să luăm milă și să aflăm dar spre ajutor, la timp cuvenit.