1 Căci acest Melchisedec, împăratul Salemului, preotul lui Dumnezeu celui Preaînalt, care întâmpină pe Abraam întorcându-se acesta dela tăerea împăraților și-l binecuvântă,
2 Căruia și zeciueală din toate îi împărțì Abraam, însemnează mai întâiu împăratul dreptății, iar apoi și împăratul Salemului, care este împărat al păcii,
3 Fără tată, fără mumă, fără istorisire de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar cu totul asemănat fiind Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot pururea.
4 Vedeți dar cât de mare este acesta, căruia chiar zeciueală îi dete Abraam din cele mai bune, el patriarhul!
5 Și într'adevăr cei din fiii lui Levi, care primesc preoția au potrivit legii poruncă ca să ià zeciueală dela popor, adecă dela frații lor, măcar că și aceștia au ieșit din coapsa lui Abraam;
6 Iar cel care nu-și trage neamul dintr'înșii a luat zeciueală dela Abraam, și a binecuvântat pe cel care are făgăduințele.
7 Fără vre un cuvânt de împotrivire dar, cel mic este binecuvântat de cel mare.
8 Și aci oamenii muritori iau zeciueli, iar acolo unul care este dovedit că trăește luă zeciueală.
9 Și cum am zice, prin Abraam a dat zeciucală și Levi, care iă zeciueli;
10 Pentru că erà încă în coapsa tatălui său, când îl întâmpină Melchisedec.
11 Deci dar, dacă erà desăvârșire prin preoția levitică, — pentru că poporul pe temeiul ei a primit legea, — ce trebuință mai erà ca după rândueala lui Melchisedec să se ridice un altfel de preot, și nu se zice preot după rândueala lui Aaron?
12 Preoția dar fiind schimbată, este de neapărată trebuință să se facă și o schimbare a legii.
13 Căci acela, cu privire la care sunt zise acestea, s'a împărtășit de o altfel de seminție, dela care nimenea n'a slujit altarului;
14 Pentru că este foarte învederat că din Iuda a răsărit Domnul nostru, cu privire la care seminție Moise nu zise nimic despre preoți.
15 Și încă cu mult mai cunoscut este, dacă după asemănarea lui Melchisedec se ridică un astfel de preot,
16 Care s'a făcut nu după legea unei porunci trupești, ci după puterea unei vieți nepieritoare.
17 Căci este dovedit că „tu ești preot în veci după rândueala lui Melchisedec“.
18 Pentru că o desființare a unei porunci ce a fost mai nainte, se face din pricina slăbiciunii și a nefolosului ei,
19 — Căci legea n'a desăvârșit nimic — și se face o întrare preste dânsa a unei nădejdi mai bune, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20 Și întrucât s'a făcut preot nu fără săvârșire de jurământ, — pentru că aceia au fost făcuți preoți fără săvârșire de jurământ,
21 Iar el cu săvârșire de jurământ a fost făcut preot prin cel care zice către dânsul: „Iurat-a Domnul și nu se va căi; tu ești preot în veci,“ după rândueala lui Melchisedec.
22 Întru atât s'a făcut Iisus chezaș al unui mai bun așezământ.
23 Și aceia într'adevăr au fost mai mulți făcuți preoți, pentru aceea că sunt împiedecați prin moarte ca să rămână;
24 Dar el pentru aceea că rămâne în veci are preoția nestrămutată;
25 Deaceea poate și să mântuească cu desăvârșire pe cei care se apropie printr'insul de Dumnezeu, fiind totdeauna viu, spre a mijloci pentru dânșii.
26 Căci astfel de arhiereu se cuveneà pentru noi, curat, fără răutate, fără pată, deosebit de păcătoși, și fiind mai sus decât cerurile,
27 Care nu are în fiecare zi neapărată trebuință să aducă, ca arhiereii, jertfe mai întâiu pentru păcatele sale, apoi pentru ale poporului; căci a făcut aceasta odată pentru totdeauna, aducându-se jertfă pe sine însuși.
28 Căci legea pune arhierei oameni care au slăbiciune, iar cuvântul jurământului săvârșit, care fù în urma legii, pune pe Fiul desăvârșit în veci.