1 Într’adevăr aveà și întâiul Așezământ hotărîri pentru slujba dumnezeiască și templul pământesc.
2 Căci fù întocmit un cort întâiul, în care se aflà sfeșnicul și masa și punerea înnainte a pânilor, care cort se cheamă loc sfânt.
3 Iar după a două catapeteasmă fù întocmit un cort care se cheamă loc preasfânt,
4 Având tămâetoare de aur și chivotul Așezământului ferecat preste tot cu aur, în care erà un vas de aur având mană, și tocagul lui Aaron, care odrăzlise și tablele Așezământului,
5 Iar de-asupra lui Heruvimii măririi umbrind ispășitorul; despre acestea nu este acum de vorbit cu deamănuntul.
6 Astfel fiind întocmite acestea, preoții întră totdeauna în întâiul cort, săvârșind slujbele dumnezeiești.
7 Iar în al doilea, odată pe an, numai arhiereul, nu fără sânge pe care-l aduce pentru sine și pentru ale poporului greșeli din neștiință,
8 Învederând duhul sfânt aceasta: că calea locului celui prea sfânt să nu fie încă arătată, pe cât timp mai stă întâiul cort,
9 Ca unul care este o asemănare față de timpul de acum, potrivit căruia cort se aduc daruri și jertfe, ce nu pot desăvârși în știința de sine pe cel care face slujbă dumnezeiască,
10 Fiind pe lângă mâncări și beuturi și felurite spălări, numai întocmiri ale trupului puse până la timp de îndreptare.
11 Iar Hristos, venit arhiereu al bunurilor viitoare, prin cortul mai mare și mai desăvârșit, nu făcut de mână, adecă nu al acestei făpturi,
12 Nici prin sânge de țapi și viței, dar prin sângele său, întră odată pentru totdeauna în locul cel preasfânt, dupăce dobândì răscumpărare vecinică.
13 Căci dacă sângele de țapi și de tauri și a junincei cenușă, ce stropește pe ceispurcați, sfințește spre curățirea trupului,
14 Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin duh vecinic, se aduse pe sine desăvârșit lui Dumnezeu, va curăți cunoștința de sinevă a voastră de lucruri moarte, ca să slujiți viului Dumnezeu.
15 Și pentru aceasta este mijlocitor al unui Așezământ nou, ca prin aceea că se făcù moarte spre răscumpărare de abaterile de supt întâiul Așezământ, să ià cei chemați făgăduința moștenirii vecinice.
16 Căci unde este diată, este de neapărată trebuință ca să fie moartea celui care face diată;
17 Pentru că o diată este temeinică la cei morți, fiindcă niciodată nu are tărie, când trăiește cel care face diată.
18 Deaceea nici întâiul Așezământ n'a fost sărbătorit fără sânge.
19 Căci, dupăce fiecare poruncă, potrivit legii, fù spusă de Moise la tot poporul, dupăce luă sângele vițeilor și al țapilor, cu apă și lână boită roșu și isop, stropì atât cartea însăși, cât și tot poporul,
20 Zicând: „acesta este sângele Așezământului pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu“.
21 Și stropì asemenea cu sânge cortul și toate vasele pentru slujba dumnezeiască.
22 Și aproape toate sunt prin sânge curățite, potrivit legii, și fără vărsare de sânge nu se face iertare.
23 Deci este într'adevăr de neapărată trebuință, ca închipuitura celui ce este în ceruri să fie curățită prin acestea, iar însuși cerescul templu să fie sărbătorit prin mai bune jertfe decât acestea.
24 Pentru că Hristos intră, nu în locul cel preasfânt făcut de mâni, închipuitură a celui adevărat, ci chiar în cer, ca să se înfățișeze acum pentru noi înaintea feței lui Dumnezeu;
25 Nici nu intră în cer, ca să se aducă de mai multe ori jertfă pe sine însuși, după cum intră arhiereul, în fiecare an, cu sânge strein, în locul cel preasfânt,
26 Fiindcă altfel trebuià ca el să fi pătimit de mai multe ori dela întemeierea lumii; acum dar la sfârșitul veacurilor s'a arătat o singură dată spre desființarea păcatului prin jertfirea sa.
27 Și întru cât este hotărît oamenilor să moară o singură dată, iar după aceea judecată,
28 Astfel și Hristosul, fiind singură dată adus jertfă ca să înlăture păcatele multora, de-a doua oară fără păcat se va arăta celor care cu stăruință îl așteaptă spre mântuire.