1 Pe când Israel erà prunc, eu l-am iubit, Și din Egipt am chemat pe fiul meu.
2 Dar cu cât profeții îi chemau, cu atâta se depărtau dela dânșii; Iertfeau Baalilor, Și tămâiau chipurilor cioplite.
3 Eu am dat lui Efraim un conducător, care îi luà în brațele sale; Dar n'au cunoscut, că eu voiam să-i îndrept.
4 Trasu-i-am cu funii de omenie, Și cu legături de iubire; Și fostu-le-am ca cei ce ridică jugul depe grumaz; Și pus-am nutrețul înaintea lor.
5 În pământul Egiptului nu se va mai întoarce; Căci Asirianul este regele lui; Căci n'a voit să se întoarcă către mine.
6 Sabia cădeà-va peste cetățile lui, Și va strică zăvoarele lui, și le va mistui, Pentru sfaturile lor.
7 Poporul meu este pe povârnișul răsculării împotriva mea; Și deși au fost chemați către cel Preaînalt, Nimenea nu l-a înălțat.
8 Cum să te dau, Efraime? Cum să te părăsesc, Israele? Cum să te fac ca Adma? Cum să te pun ca Zeboimul? Inima mea s'a întors în mine, Compătimirea mea s'a aprins.
9 Nu voiu îndeplini aprinderea mâniei mele, Nu voiu mai stricà Efraimul; Căci eu Dumnezeu sunt, și nu om, Cel sfânt în mijlocul tău; Și nu voiu venì în mânie.
10 Vor urmà Domnului, Când va mugì ca leul; Da, el va mugì; Atuncia vor alergà fiii dela apus;
11 Vor alergà din Egipt, ca paserea, Și ca porumbița din pământul Asiriei; Și-i voiu reașezà în casele lor, Zice Domnul. Răstrăbunul Iacob un tip pentru poporul său