1 Când Efraim vorbià, erà spaimă; erà înalt foarte în Israel: Dar de cum a păcătuit prin Baal, a murit.
2 Și acum păcătuiesc din ce în ce mai mult, Și și-au făcut loruși din argintul lor chipuri vărsate, Idoli după măestria lor; Toate acestea sunt lucruri de maiestru: Zic ei de dânsele, „Oamenii ce voiesc să jertfească, să sărute vițeii.”
3 Deaceea vor fi ca un nour de dimineață, Și ca roua de dimineață, ce trece, Ca pleava, ce se spulberă depe arie, Și ca fumul în cămin.
4 Dar eu Domnul sunt Dumnezeul tău din pământul Egiptului; Și alt zeu afară de mine să nu cunoști; Căci nu este alt mântuitor afară de mine. —
5 Eu te-am cunoscut în pustiu, Într’un pământ sec.
6 Dar păscând s’au săturat, S’au săturat, și s’a înălțat inima lor, Deaceea m’au uitat.
7 Drept care le voiu fi ca un leu, Și ca un leopard voiu pândi la drum:
8 Îi voiu întâmpină ca o ursoaică lipsită de pui, Și voiu sfâșià îmbrăcămintea inimii lor, Și acolo îi voiu înghiți ca un leu: Fiarele câmpului îi vor sfâșià. —
9 Pierdutu-te-ai Israele, Dar în mine este ajutorul tău.
10 Unde este deci regele tău? Să te mântuie a- cum în toate cetățile tale! Și unde sunt judecătorii tăi, de care ai zis: Dă-mi rege și mai mari?
11 Datu-ți-am rege întru mânia mea, Dar îl voiu și luà în urgia mea.
12 Fărădelegea lui Efraim este strânsă, Păcatul său s’a păstrat:
13 Dureri de femeie în facere vor veni asupra-i, Este fiu neînțelept; Căci nu se aține la timp la spargerea nașterii.
14 Din mâna infernului i-ași răscumpărà; De moarte i-ași mântui: Dar haide, moarte, cu ciuma ta! Haide, infernule cu mortăciunea ta! Compătimirea fie ascunsă de ochii mei!
15 Căci deși este roditor în câmp, Vântul de răsărit va veni; Vântul Domnului se va ridicà din deșert, Și isvorul lui va uscă, Și fântâna lui se va secà: Acesta va răpì tezaurul tuturor vaselor sale cele prețioase.
16 Samaria se va nimicì; Căci s’a răsculat asupra Dumnezeului său: Vor cădeà de sabie: Pruncii lor cei sugători sdrobi-se-vor, Și îngrecatele lor se vor spintecà.