1 Ziceți fraților voștri: Ammi (poporul meu), și surorilor voastre: Ruhama (cea îndurată).
2 Certați-vă cu muma voastră, certați-vă! Căci ea nu este femeia mea, Și eu nu sunt bărbatul ei; Ca să depărteze desfrânările ei de dinaintea ei, Și adulterile sale din țâțele sale;
3 Ca să nu o desbrac până la goliciune, Și să nu o pun ca în ziua nașterii sale, Și să nu o fac ca un deșert, Și să nu o pun ca un pământ sec, Și să n'o fac să moară de sete.
4 Nu voiu aveà îndurare nici de fiii ei, Fiindcă sunt fiii desfrânării.
5 Căci muma lor a desfrânat, Născătoarea lor a făcut rușine; Căci a zis: Voiu merge după iubiții mei, Care-mi dau pânea mea și apa mea, Lâna mea și inul meu, oleiul meu și băuturile mele.
6 Deaceea iată, eu voiu îngrădi calea ei cu spini, Și voiu zidi un zid, Ca să nu-și afle căile sale.
7 Și de va alergà după iubiții săi, nu-i va ajunge; Și de-i va căutà, nu-i va aflà; Atuncia va zice: Voiu merge și mă voiu întoarce către bărbatul meu cel dintăiu; Căci mai bine mi-erà atuncia decât acum.
8 Și ea nu cunoscù, că eu îi dădeam grâul, mustul și oleiul, Și că-i immulțiam argintul și aurul, Pe care-l întrebuințà pentru Baal.
9 Deaceea și voiu luà înapoi grâul meu în timpul său, Și mustul meu în timpul său; Și voiu trage dela dânsa lâna mea și inul meu, Pe care i-le dădusem, ca să-și acopere goliciunea ei.
10 Și acum voiu descoperi rușinea ei înaintea iubiților ei, Și nimenea nu o va scăpà din mâna mea;
11 Și voiu face să înceteze toată desfătarea ei, Sărbătorile ei, lunile cele nouă ale ei, și sabatele ei, Și toate sărbările ei.
12 Voiu nimicì viile ei și smochinii ei, De care a zis: Aceasta-i plata mea de meretrice, Pe care mi-au dat-o iubiții mei; Le voiu preface într'o pădure, Și fiarele câmpului le vor mâncà.
13 Și voiu pedepsi asupra ei zilele Baalilor, În care le tămâià, Și se împodobià cu cerceii săi și cu salbele sale, Și mergeà după iubiții săi; Iar pe mine m'a uitat, zice Domnul.
14 Deaceea iată, eu o voiu ademeni, Și o voiu duce într'un deșert, Și-i voiu vorbi la inimă.
15 Și dintr'însul îi voiu face vie, Și valea strâmtorării pentru poarta speranții; Și va cântà acolo ca în zilele tânăreții sale, Și ca în ziua suirii sale din pământul Egiptului.
16 Și în ziua aceea, zice Domnul, Mă vei chemà: Iși, (bărbatul meu); Și nu mă vei mai chemà: Baali, (domnul meu).
17 Căci voiu depărtà numele Baalilor din gura ei, Și nu-și va mai aminti numele lor.
18 Și în ziua aceea voiu încheià legământ pentru dânșii Cu fiarele câmpului, Cu paserile cerului, Și cu târâtoarele pământului; Și arcul, și sabia, și resbelul le voiu stârpì din țară, Și voiu face ca ei să locuiască în siguranță.
19 Și mi te voiu logodi în veci; Da, mi te voiu logodi în drept și dreptate, În iubire și îndurări;
20 Da, mi te voiu logodi în credință; Și vei cunoaște pe Domnul.
21 Și în ziua aceea voiu răspunde, zice Domnul, Voiu răspunde cererii cerurilor, Și acestea vor răspunde cererii pământului.
22 Și pământul va răspunde cererii grâului, a mustului și a oleiului; Și acestea vor răspunde cererii Ezreelului.
23 Și o voiu sămănà pentru mine în țară, Și mă voiu îndurà de cea fără îndurare; Și voiu zice către nepoporul meu: Poporul meu ești, Și el va zice: Dumnezeul meu ești.