1 Veniţi să ne întoarcem către Domnul, Căci el a sfâşiat, şi tot bel ne va vindecà: El a lovit, şi el ne va legà rana;
2 El într’o zi, două, ne va vindecà: A treia zi ne va sculà, Şi vom vieţuì înaintea lui.
3 Atuncia vom cunoaşte, şi vom urmà a cunoaşte pe Domnul: Luminos ca aurora va răsărì el, Şi va venì la noi ca o ploaie, Ca o ploaie târzie, care adapă pământul.
4 Ce să-ţi fac, Efraime! Ce să-ţi fac, Iuda: Căci bunătatea ta este ca nourul de dimineaţă, Şi ca roua de dimineaţă, care trece.
5 Deaceea îi biciuesc prin profeţi, Şi îi ucid prin cuvintele gurii mele: Şi judecăţile vărsate asupră-ţi ieşiră, ca lumina.
6 Căci îndurare voiesc, şi nu jertfă; Şi cunoştinţa de Dumnezeu mai mult decât arderile de tot.
7 Dar ei călcat-au legământul, ca oricare alt om: În el purtatu-s’au necredincioşii către mine.
8 În Galaad, cetatea făcătorilor de rele, Plină de urme de sânge.
9 Şi ca o ceată de hoţi ce pândeşte pe cineva, Aşà tagma preoţilor ucide pe drumul la Şechem; Făptuesc rele.
10 Văzut-am lucruri de groază în casa lui Israel: Acolo este desfrânarea lui Efraim; Israel s’a pângărit.
11 Şi pentru tine, Iuda, hotărâtu-s’a un seceriş, Când voiam să întorc prinşii poporului meu.