1 Când voiam să vindec pe Israel, Atuncia se descoperì fărădelegea lui Efraim, Şi răutăţile Samariei; Căci ei fac înşelăciuni: În lăuntru furul intră, Şi hoţii se lăţesc pe afară,
2 Şi ei nu cugetă în inima lor, Că eu ţin minte toată nelegiuirea lor. Acum faptele lor îi împresoară: Ele sunt înaintea feţii mele.
3 Desfată pe rege cu răutatea lor, Şi pe cei mari cu minciunile lor:
4 Toţi sunt adulteri, Sunt ca cuptorul cel aprins al pitarului; Cel ce aţâţă focul se odihneşte numai dela frământarea aluatului Până la dospirea lui.
5 Ziua regelui nostru a venit! Mai marii au slăbit de aprinderea vinului, Și el însuși a întins mâna sa batjocuritorilor.
6 Gătesc inima lor, ca pe un cuptor, stând la pândă: Pitarul lor doarme toată noaptea; Iar dimineața el arde ca un foc înflăcărat.
7 Toți aceștia sunt aprinși ca un cuptor, Și sfâșie pe judecătorii lor; Toți regii lor au căzut: Nu se află între dânșii cine să strige către mine.
8 Efraim s'a amestecat cu popoarele, Efraim este ca o turtă neîntoarsă.
9 Străinii au mâncat puterea lui, și el nici n'a prins de știre; Da, peri albi s'au ivit ici-colea pe el, și el n'a prins de știre.
10 Și mândria lui Israel se pleacă înaintea feții sale; Dar cu toate acestea nu se întorc către Domnul, Dumnezeul lor, Nici nu-l caută.
11 Efraim este ca o porumbiță proastă, fără de minte, Ei cheamă Egiptul, merg în Asiria;
12 Când vor merge, voiu întinde asupra lor lațul meu, Îi voiu doborî, ca pe paserile cerului; Îi voiu pedepsi, după cum datu-s'a în știre adunării lor.
13 Vai de dânșii! căci au fugit dela mine: Pierzarea lor! căci au nelegiuit asupră-mi: Eu voiam să-i răscumpăr; Dar ei vorbiră minciuni asupra mea.
14 Și nu au strigat către mine în inima lor, Ci urlau pe paturile lor: Turbau după grâu și must, Și se depărtau dela mine.
15 I-am deprins, și am întărit brațele lor, Dar ei mi-au socotit-o de rău.
16 Se întorc, dar nu către cel Preaînalt: Ajuns-au ca un arc amăgitor; Mai marii lor cad de sabie pentru turbarea limbei lor: Aceasta fi-va lor spre batjocură în pământul Egiptului.