1 La gură-ți trâmbița! Inamicul vine, ca un vultur asupra casei Domnului, Pentru că au călcat legământul meu, Și au nelegiuit asupra legii mele.
2 Israel strigă-va către mine: „Dumnezeul meu, te cunoaștem.”
3 Israel lepădatu-s'a de bine; Deci să-l urmărească inamicul.
4 Ei și-au pus regi, dar nu prin mine; Au așezat mai mari, dar fără știrea mea: Din argintul lor și din aurul lor făcutu-și-au idoli, Ca să fie stârpiți.
5 Samario, vițelul tău te-a alungat, Aprinsu-s'a asupra lor mânia mea; Până când nu vor putea să se curețe!
6 Căci unul din Israel, Un maiestru l-a făcut; Deaceea nici nu este Dumnezeu; Deci vițelul Samariei fărâmi se va face.
7 Căci au sămănat vânt, Și vor secerà vârtej: Holde nu vor fi; Și grânele nu vor dà făină: Și de va dà, străinii o vor înghiți.
8 Israel înghiți-se-va: Ajuns-au acum între națiuni Ca un vas netrebnic.
9 Căci s'au suit la Asiria, Ei cari trebuiau să trăească ca asinul sălbatic, singur: Efraim împărțit-a daruri de iubire:
10 Și deși a împărțit între popoare, pe acestea tot le voiu adunà; Și în curând vor tremurà pentru tributul ce au să dea regelui domnilor.
11 Căci Efraim înmulțit-a altarele spre a păcătui, Avut-a altare de păcătuire.
12 Scrisu-i-am mărețiile legii mele, Dar socotitu-s'au ca lucru străin.
13 Junghiat-au arderile de tot ale mele, ca să mănânce carnea lor, Deaceea Domnul nu le-a primit: Acum își va aminti de fărădelegile lor, și va pedepsi păcatele lor: Ei se vor întoarce în Egipt.
14 Căci Israel a uitat pe Creatorul său, și zidește palaturi; Și Iuda a înmulțit cetățile întărite; Dar voiu trimite foc în cetățile lui, Care va mistuì palaturile lui.