1 Viziunea lui Isaia, fiul lui Amoz, pre care o văzù despre Iuda și Ierusalim în zilele lui Uzia, ale lui Iotam, ale lui Ahaz și ale lui Hezekia, regi ai lui Iuda.
2 Auziți, cerurilor; și ascultă, pământule! Căci Domnul vorbește, zicând: Fii am hrănit și am crescut, Dar ei necredincioși mi-au fost.
3 Boul cunoaște pre stăpânul său, Și asinul ieslele domnului său, Iar Israel nu m'a cunoscut, Poporul meu nu ia aminte la mine,
4 Vai, națiune păcătoasă, popor încărcat de nedreptăți, Sămânță de făcători de rele, fii stricați! Au părăsit pre Domnul, Au desprețuit pre Sfântul lui Israel, S'au întors îndărăt.
5 Pe ce parte vă va mai bate? Voi și mai mult vă veți răsculà; Tot capul este bolnav, toată inima moleșită;
6 Dela talpa piciorului până la cap nu este într'însul nimic întreg, Numai răni, vânătăi, și plăgi proaspete. Ce încă nici nu s'au stors, nici nu s'au legat, Nici nu s'au muiat cu oleiu.
7 Pământul vostru este pustiit, Cetățile voastre arse de foc; Pământul vostru vi-l mănâncă străinii în față, Este pustiit, stricat de străini.
8 Și fata Sionului a rămas ca o colibă în vie, Ca un pătul într'un câmp de castraveți, Ca o cetate împresurată.
9 De nu ne-ar fi lăsat Domnul, Dumnezeul oștirilor, o mică rămășiță, Am fi ca Sodoma, Ne-am asemănà cu Gomorra.
10 Ascultați cuvântul Domnului, domni ai Sodomei! Luați în urechi legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorrei!
11 Ce-mi trebue mulțimea jertfelor voastre? zice Domnul: Sătul sunt de arderile de tot de berbeci și de grăsimea îngrășatelor; Și nu mai voiesc sângele taurilor, al mieilor și al țapilor.
12 Când veniți să vă arătați înainte-mi, Cine cere aceasta dela voi, Ca să călcați curțile mele?
13 Să nu-mi mai aduceți daruri deșerte; Uriciune-mi este tămâia, Luna nouă și sabbatul, convocarea adunărilor; Nu pot suferi fărădelegea și sărbătorirea.
14 Lunile voastre cele noi și sărbătorile voastre le urește sufletul meu: Făcutu-mi-s'au sarcină; Nu le mai pot purtà.
15 Deaceea, când veți întinde mânele voastre, Ascunde-voiu ochii mei dela voi; Chiar de veți face multe rugăciuni, nu le voiu ascultà: Căci mânele voastre sunt pline de sânge.
16 Spălați-vă deci, și curățiți-vă, Depărtați răutatea faptelor voastre de dinaintea ochilor mei; Încetați de a face rău;
17 Învățați-vă a face bine; Căutați dreptatea, ajutați pre cel apăsat, Faceți dreptate orfanului, și apărați dreptul văduvei.
18 Veniți acum, să ne judecăm, zice Domnul; De vor fi păcatele voastre roșii ca cârmâzul, face-se-vor albe ca omătul; Și de vor fi roșii ca stacojul, vor ajunge albe ca lâna.
19 De veți voi, și mă veți ascultà, Veți mâncà bunătățile pământului vostru.
20 Iar de nu veți voi, ci vă veți împotrivì, De sabie veți fi înghițiți; Căci gura Domnului a vorbit aceasta.
21 Cetatea ceea credincioasă cum s'a făcut curvă! Erà plină de drept, Dreptatea locuià într'însa; iar acum ucigașii.
22 Argintul tău în sgură prefăcutu-s'a, Vinul tău amestecatu-s'a cu apă.
23 Mai marii tăi sunt răsculători și părtași furilor; Fiecare iubește mita și umblă după plată, Orfanului dreptate nu fac, Și judecata văduvei nici nu ajunge până la ei.
24 Deaceea zi Doamne, Domnul oștirilor, Atotputernicul lui Israel: Vai! pedepsi-voiu pe împotrivitorii mei, Și răsbună-mă-voiu asupra inamicilor mei;
25 Și voiu întoarce mâna mea asupra ta, Și voiu curăți, ca cu leșie, sgura ta, Și voiu depărtà din tine toată arama ta:
26 Voiu restatornici judecătorii tăi, ca mai nainte, Și consilierii tăi, ca și la început; Și apoi te vei numì, Cetatea Dreptății, Cetățuie Credincioasă.
27 Sionul se va răscumpărà prin judecată, Și cei renturnați ai lui prin dreptate.
28 Dar dărâmarea celor fărădelege și a păcătoșilor tot atuncia se va face, Și cei ce au părăsit pre Domnul, se vor nimicì.
29 Căci vă veți rușinà de dumbrăvile de stejari, pre care acum le iubiți, Și vă veți roșì de grădinele, pre care acum vi-le alegeți.
30 Că veți fi ca stejarul, care-și lapădă frunzele, Și ca grădina, în care nu este apă.
31 Şi cel mai tare va ajunge ca câlţul, Şi lucrul său ca scânteia; Şi amândoi vor arde împreună, Şi nu va fi cine să-i stângă.