Eterniseed

Isaia 13

Nitzulescu (1911) · Română · Gratuit, domeniu public

1 Profeția împovărătoare asupra Babilonului, pre care o văzù Isaia, fiul lui Amoz:

2 Ridicați steag pe muntele pleș! Înălțați spre ei vocea, faceți cu mâna! Ca să intre în porțile puternicilor Babilonului!

3 Dat-am poruncă celor însărcinați de mine; Chiemat-am pentru îndeplinirea mâniei mele pre vitejii mei, Pre cei voioși și falnici ai mei.

4 Iată! voce de mulțime pe munți, ca și ceea a unui popor numeros; Vocea vuetului popoarelor, adunate din multe țări: Domnul, Dumnezeul oștirilor cercetează oastea gata de resbel.

5 Ei vin din pământ de departe, Dela marginea cerurilor, Domnul și uneltele mâniei sale; Ca să strice toată țara.

6 Urlați, că aproape este ziua Domnului; Ea vine ca o dărăpănare dela Atotputernicul.

7 Deaceea toate mânele slăbesc, Și inima a tot omul se topește;

8 Ei se înspăimântă, Durere și chinuri îi cuprind; Sunt în durere, ca o femeie în facere; Cu încremenire se uită unul la altul; Fețe de flacără sunt fețele lor.

9 Iată! ziua Domnului vine, Plină de groază, de urgie și de aprinderea mâniei; Ca să prefacă pământul acela în pustiu, Și să stârpească depe el păcătoșii lui.

10 Căci stelele cerurilor și constelațiunile lor Nu-și vor dà lumina lor; Soarele se va întunecà la răsăritul său, Și luna nu va răspândì lumina sa.

11 Și voiu pedepsì lumea pentru răutatea ei, Și pre cei nelegiuiți pentru nedreptatea lor; Voiu face să înceteze trufia celor sumeți, Și voiu umilì îngâmfarea celor puternici.

12 Mai rar voiu face pre bărbat decât aurul curat, Și pre om decât aurul de Ofir.

13 Deaceea voiu cutremurà cerurile, Și se va clătì pământul din locul său, La urgia Domnului, Dumnezeul oştirilor, Şi în ziua aprinderei mâniei lui.

14 Şi ca o căprioară vânătă, Ca oile, pre care nu le adună nimenea, Se va întoarce fiecare către poporul său, Şi va fugi fiecare către pământul său.

15 Cine din ei se va găsi, va fi străpuns, Şi vor cădeà toţi cei uniţi cu ei de sabie;

16 Copiii lor vor fi sdrobiţi înaintea ochilor lor, Casele lor prădate, şi femeile lor siluite.

17 Iată! voiu deşteptà asupra lor pre Mezii, Ce nu preţuesc argintul, Şi nu au plăcere de aur.

18 Arcurile lor vor sdrobi pre tănări, Şi de fructul mitrei nu se vor îndurà; Ochiul lor nu va cruţà nici chiar pre copii.

19 Aşà Babilonul, podoaba împărăţiilor; Mândria falnică a Chaldeilor, va ajunge Ca Sodoma şi Gomorra, pre care Dumnezeu le-a nimicit.

20 În veci nu va tronà, Nu va fi locuit din neam în neam; Nu-şi va întinde acolo Arabul cortul său, Nici păstorii vor poposì acolo turmele lor,

21 Ci fiarele sălbatice ale deşerturilor se vor odihnì acolo, Şi bufniţe vor umpleà casele lor; Acolo vor locuì struţii, Şi caprele păroase acolo vor jucà.

22 Şi şacalii vor urlà în palaturile lor, Şi balaurii în casele lor de plăcere; Că aproape este să vină timpul lui, Şi zilele lui nu se vor îndelungì.

Citește Nitzulescu (1911) cu narațiune, note și lecții în aplicația Eterniseed.