1 Profeția împovărătoare Moabului. Da, noaptea s'a predat Arul Moabului, și a pierit; Da, noaptea s'a predat Chirul Moabului, și a pierit.
2 Poporul s'a suit în casa idolilor, și Dibonul pe înălțimi, ca să plângă; Urlà-va Moabul pentru pierderea Neboului și a Medibei; Toate capetele sunt pleșuve, Toată barba este tăiată.
3 În ulițe se încing cu saci; Cu toții urlă pe acoperișurile lor și în ulițele lor, Topindu-se de plâns.
4 Se vaită Heșbonul și Elealul; Vaetul lor se aude până la Iaaz; Pentru acestea se bocesc cei înarmați ai Moabului, Și este amărît sufletul lor.
5 Inima mea jelește pentru Moab, Ai cărui fugari aleargă până la Zoar, până la al treilea Eglat; Căci la suișul Luhitului plângând se suie, Și în calea Horonaimului înalță strigare de nimicire.
6 Apele Nimrimei s'au pustiit, Și iarba s'a uscat, verdeața s'a dus, Nu mai este nimic verde.
7 De aceea bunurile pre care le-au câștigat, și averea ce au păstrat, Ei le duc dincolo de pârăul sălciilor.
8 Strigarea lor a înconjurat cuprinsul Moabului. Urletul său până la Eglaim, Și urletul său până la Beer-Elim;
9 Căci apele Dimoniei se umplu de sânge; Căci asupra Dimoniei aduc cete noauă: Lei asupra celui scăpat din Moab, Și asupra rămășiței țării.