1 O tu, pământ cu umbră îndoită, Cel de preste râurile Etiopiei!
2 Cel ce trimeți soli pe mare, Și în vase de papură pe ape! Mergeți, trimeși iuți, la poporul acela, cel înalt la statură și strălucitor, La acel popor groaznic din începutul său și până acum, Popor ce măsoară cu frânghia, și încalcă tot, Pre al cărui pământ îl inundă fluviile.
3 Toți locuitorii lumei, și câți locuiți acest pământ, Luați seamă, când se va înălța steagul pe munți! Ascultați, când se va sufla din trâmbiță!
4 Căci așa a zis Domnul către mine: Cu liniște privit-am Din locașul meu, Ca arșiță strălucitoare pe iarbă verde, ca nourul de rouă în arșița secerișului;
5 Dar mai nainte de seceriș, după ce s'a trecut floarea, Și floarea s'a făcut aguridă, Atuncia tăiatu-s'au ramurile cu cosorul, Și s'au îndepărtat vițele, tăindu-se;
6 S'au lăsat toate pentru pasările răpitoare ale munților, Și pentru fiarele pământului; Ca să văreze în ele pasările răpitoare, Și să ierneze într'insele toate fiarele pământului.
7 În timpul acela aducese-va dar Domnului, Dumnezeul oștirilor, Dela poporul cel înalt la statură și strălucitor, Dela poporul groaznic din începutul său și până acum, Popor ce măsoară cu frânghia și încalcă toate, Pre al cărui pământ îl inundă fluviile, În locul numelui Domnului, Dumnezeul oștirilor, în muntele Sion.