1 Profeție apăsătoare deșertului de lângă mare. Cum vârtejele de amiază-zi, ce cutreeră deșertul, Așà vine el din groaznicul său pământ!
2 Groaznică viziune mi-s'a arătat; Prădătorul pradă, și răpitorul răpește; Urcă-te, Elame! împresoară Media! „Iată, fac să înceteze toate suspinurile lor.“
3 Deaceea coapsele mele s'au umplut de dureri; Și chinuri m'au cuprins, ca chinurile femeii în facere; Sunt apăsat, de nu pot auzì; Mă turbur, de nu pot vedeà.
4 Inima mi-se rătăcește, Groaza mă înspăimântă, Noaptea desfătării mele mi-s'a schimbat în frică.
5 Ei pregătesc masa, straja veghează, mănâncă și beau; Sculați-vă, mai marilor! ungeți scuturile!
6 Căci Domnul așà a zis către mine: „Du-te, pune strajă, Ca să spună ce va vedeà.“
7 Și a văzut călăreți, călărind doi câte doi, Călăreți pe asini, călăreți pe cămile.
8 Și a ascultat cu luare aminte, cu multă luare aminte, Și a strigat ca un leu: „Doamne, de strajă stau mereu ziua, Și la strajă am stat toate nopțile;
9 Și iată, încoace vin bărbați călăreți, doi câte doi!“ Și profetul a răspuns și a zis: „A căzut, a căzut Babilonul! Și toate chipurile cioplite ale zeilor săi au căzut sfărâmate la pământ.
10 O, poporul meu strivit și călcat în picioare! Ceeace am auzit dela Domnul, Dumnezeul oștirilor și al lui Israel, Făcutu-ți-am cunoscut.
11 Către mine se strigă din Seir: Păzitorule, cât mai este din noapte? Păzitorule, cât mai este din noapte?
12 Și păzitorul zise: „Iată, sosește dimineața, dar întunecoasă ca noaptea, De voiți să întrebați, întrebați; Și iarăși veniți.“
13 În pădurea Arabiei înoptați, Caravane ale Dedaneilor!
14 Aduceți apă în întâmpinarea celui setos, Locuitori ai pământului Teman! Și reîntîmpinați cu pâni pre cel fugar;
15 Căci fug de sabie, De sabie scoasă, De arcul cel întins, Și de greutatea resbelului.
16 Căci așa a zis Domnul către mine: Încă un an, precum sunt anii unui năimit, Și va pieri toată mărirea Kedarei;
17 Și rămășița numărului arcurilor celor puternici ai fiilor Kedarei se va împuțina; Căci Domnul, Dumnezeul lui Israel o zice.