1 Profeție asupra văiei viziunei. Ce-ți este, De se suie tot poporul pe învelitori?
2 Tu cea plină de vuet, Cetate sgomotoasă, cetate voioasă! Ucișii tăi n’au fost uciși de sabie, Nici n’au murit în resbel.
3 Toți mai marii tăi au fugit împreună, De arcurile inamicilor sunt închiși. Toți cei ce se află în tine cu toții sunt închiși, Cari din depărtare fugiseră la tine.
4 Deaceea am zis: Întoarceți-vă privirea dela mine; voiu plânge cu amar; Nu vă mai osteniți a mă mângâià pentru dărăpănarea fiicei poporului meu.
5 Că este ziua de turbare, de strivire și de pustiire A văiei viziunei, dela Domnul, Dumnezeul oștirilor; Ziua surpărei zidurilor Și a stri- gărei, ce răsbate până la munți.
6 Și Elamul poartă tolba Cu cete de bărbați și de călăreți, Și Kirul desvălește scutul.
7 Văile tale cele alese s’au umplut de care, Și călăreții s’au așezat la portile tale.
8 Atuncia s’a ridicat vălul depe ochii lui Iuda: Și te-ai uitat în ziua aceea la armele din casa pădurii;
9 Și ați văzut, că spărturile cetății lui David sunt multe; Și ați adunat apele iazului de jos;
10 Ați numărat casele Ierusalimului, Și ați stricat casele, ca să întăriți zidul;
11 Și ați făcut între cele două ziduri șanț, Ca să cuprindă apele iazului celui vechiu; Dar nu v’ați uitat la făcătorul acestora, Nici nu v’ați uitat la cel ce din vechime a pregătit acestea.
12 În ziua aceea Dumnezeu, Domnul oștirilor v’a chiemat La plâns și la bocet,
13 La pleșuvie și la încingere cu sac; Dar iată! bucuria și veselia, Înjungherea boilor și tăierea oilor, Mâncarea cărnei și beutul vinului! „Să mâncăm, și să bem, Căci mâne vom muri.“
14 Și s’a descoperit urechilor mele prin Domnul, Dumnezeul oștirilor: Cu adevărat, nedreptatea aceasta nu vi-se va iertà până la moartea voastră, Zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.
15 Așa zice Dumnezeul, Domnul oștirilor, Du-te, întră la acest tezaurar, La Șebna, mai marele preste palat, și zi:
16 Ce ai aci? și pre cine ai aci? Că aci ți-ai săpat mormântul tău; Mormânt înalt își sapă, În piatră scobește locașul său.
17 Iată, Domnul te va aruncà dintr’o aruncătură, omule, Apucându-te cu putere;
18 Ca pre un ghem te va învârti, Și ca pre o minge te va asvârli într’un pământ întins; Acolo vei muri, Și acolo vor fi carele tale cele frumoase, O tu, rușinea casei domnului tău.
19 Te voiu alungà din starea ta, Și el te va smulge din postul tău.
20 Și în ziua aceea Voiu chemà pre servul meu Eliachim, pre fiul lui Hilchia:
21 Şi-l voiu îmbrăcà cu vestmântul tău, Şi-l voiu încinge cu cingătoarea ta; Domnia ta o voiu dà-o în mâna lui, Şi va fi părinte locuitorilor Ierusalimului, Şi casei lui Iuda.
22 Şi voiu pune pe umărul său cheia casei lui David; Şi va deschide, şi nimenea nu va închide, Şi va închide, şi nimenea nu va deschide.
23 Îl voiu întări, ca pre un drug pe loc tare, Şi va fi ca un scaun de mărire la casa părintelui său;
24 Şi pe dânsul va atârnà toată mărirea casei părintelui său, Pre copiii şi nepoţii săi, Toate vasele cele mici, dela vasul cupelor până la vasul ulcioarelor.
25 În ziua aceea, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Drugul, înţepenit pe locul tare, se va depărtà, Se va tăià şi va cădeà, Şi sarcina deasupra lui va pieri; Căci Domnul o zice.